Staţia de metrou Politehnica este călcată în picioare zilnic de zeci de mii de oameni. Nimeni nu poate să spună câţi paşi au călcat lespezile de marmură de-a lungul timpului. Puţini ştiu că ciudăţeniile peste care calcă reprezintă nu o joacă a naturii şi nici un model de marmură sau gresie mai fistichiu.
De când cu supermaketurile specializate în construcţii, mii de modele de interioare, gresie, faianţă sau piatră ne-au încântat ochii. Şi totuşi, marmura din staţia de metrou Politehnica din Bucureşti este ceva aparte. Un cercetător dedicat muncii, arheolog sau biolog, ar sta cu lupa pe fiecare cm pătrat de marmură şi ar dormi acolo. Lumea însă trece zilnic şi nu vede decât nişte modele mai ciudate şi atât.
Ei bine, marmura din Politehnicii, inaugurată în 1983, nu este aşa pentru că a vrut nu ştiu care constructor sau patron să o facă, ci pentru că aşa a vrut Dumnezeu. Marmura respectivă este extrasă din munţii Apuseni, de la Roşia iar desenele respective nu sunt desene, ci fosile pietrificare ale unor vietăţi marine. Deci ceea ce se vede pe marmură nu sunt desene, ci scoici şi vietăţi marine calcifiate, împietrite acum 80 de milioane de ani. În orice ţară din lume, o astfel de carieră ar fi făcut obiectul unei cercetări deosebite, exponatele păstrate într-un muzeu şi făcute studii în domeniu pentru că nu e de ici de acolo să ai dovezi de viaţă de acum 80 de milioane de ani.
Bineînţeles, actualii guvernanţi nu sunt vinovaţi de greşeala făcută de constructorii din timpul împuşcatului care nu au mai dat importanţă unor desene ciudate pe piatră, ei având interes doar să dea lucrarea la termen. Şi aşa s-a ajuns ca aceste dovezi istorice, care arată că pe vremuri, prin Cretacic, Apusenii erau locuiţi de vietăţi marine devenite „vaccinites” şi „Hippurites” să fie călcate în picioare cu indiferenţă. Deci unde acum e munte, pe vremuri era apă.
În al
