★★★★ Xenia Iordachi Hagiu, Stihuri, Chişinău, Ed. Gunivas, 2012
Este bine să ştim – fie şi numai pentru a putea participa la concursul "Vrei să fii milionar?" – că prima poetă din istoria literaturii române a fost o călugăriţă, Xenia Iordachi Hagiu, de la mânăstirea Agapia. Un volum al ei de "Stihuri" – bazat pe un manuscris autograf din 1826 – a apărut recent la o editură din Republica Moldova, Gunivas, condusă de apreciatul editor Nicolae Guţanu. Cartea îndeplineşte toate condiţiile pentru a fi privită cu încredere.
Ediţia, îngrijită cu maximă rigoare de Eugenia Dima, cuprinde şi un studiu critic substanţial semnat de N.A.Ursu. Xenia Iordachi Hagiu îl proslăveşte, în versuri, pe Dumnezeu, dar nu mecanic, ci cu o emoţie autentică şi cu un dar rar întâlnit de a identifica divinitatea în darurile simple ale vieţii. Ea înalţă, de exemplu, un imn de slavă liniştii, considerată un cer pământesc. A considera liniştea un cer pământesc, iată o dovadă de sensibilitate şi talent poetic imposibil de ignorat:
"O, linişti, ceri pământesc,/ Di tini voi să vorbesc,/ Să ti laud întru toati/ precum ţii ţi se cadi./ Căci mari la sfinţi ti numeşti,/ Ca ceia ci odihneşti/ Pre cii ostiniţ din lumi,/ Cari năzuiesc la tini./ O, linişti, văzduh lin,/ Iar şi sad di roduri plin,/ Di îngeri eşti cercetată,/ Pren fire cea mai curată,/ Căci speli şi tămăduieşti/ metehnili sufleteşti,/ Apoi dai împodobiri/ Pren a mirului stropiri." (Atenţie, "linişti" nu este pluralul de la "linişte", ci "linişte" în pronunţie moldovenească!)
M-aş bucura, iubiţi contemporani ai mei, să vă mutaţi pentru o clipă atenţia de la agitaţia vieţii noastre zilnice la acest mesaj tulburător care ne vine din trecut, de la o femeie inteligentă, talentată şi cultivată care a trăit acum două sute de ani.
