Sunt foarte curios ce stări poate trăi un, să spunem, preşedinte de ţară, „păstorind” un popor apreciat chiar de „domnia” sa, drept semi-imbecil. În această frază nu există o exagerare, ci doar o concluzie construită pe logica USL: „Cele şapte milioane şi jumătate de alegători, care au votat împotriva lui Băsescu, au votat în favoarea lui Antonescu”.

În primul rând, că nu toţi cei care nu-l mai vor pe Băsescu, îl vor pe Antonescu; ceea ce e la mintea oricărui „imbecil”. Doi, că, dacă mergem pe această logică, putem trage concluzia că toate celelalte opt milioane de români, care n-au participat la referendum – nu spun nici 10 milioane, nici 11 -, îl sprijină pe Traian Băsescu, ei boicotând votarea spre a nu legitima un „falş ordinar”. Continuând astfel, mai putem specula nu numai că preşedintele în exerciţiu este susţinut, astăzi, de un procent aproape dublu de electori faţă de scorul obţinut la alegerile din 2009 – cinci milioane de oameni -, dar şi că toţi cei care îl susţin pe Băsescu sunt, evident, împotriva lui Antonescu, implicit împotriva manevrelor sale preelectorale, indeciziei faţă de zona pe care înceracă să o reprezine în Parlament, nu mai puţin, critici faţă de faptul că „viitorul preşedinte” şi actual liderul PNL a ales să candideze într-un colegiu din Alexandria.

Consecinţă, nouă milioane de electori sunt potenţiali „imbecili”, întrucât nu înţeleg de ce un candidat la preşedinţia României se retrage într-un colegiu teleormănean şi, evident, îşi pun întrebări, trag concluzii, îşi dau cu părerea – lucru permis de regulamentul jocului democratic.

Dincolo de această reducere, speculativă, la absurd, personal cred că un individ care dovedeşte o lipsă cruntă de educaţie, jignind grosolan, la tv, nu o jumătate din poporul său, ci şi doar o „masă” oarecare de oameni, pentru că nu-l agreează, nu-l înţeleg, nu-l votează, îşi pun întrebări