(Pe data de 29 octombrie curent, în sala Vaugirard a Senatului Republicii Franceze din Paris va avea loc o conferinţă dedicată Republicii Moldova, prezidată de dna senatoare Josette Durrieu. Printre vorbitori se numără şi doi oameni de cultură basarabeni, un regizor & om de televiziune (Mihai Fusu) şi un scriitor (subsemnatul). În cele ce urmează, vă prezint un succint expozeu al comunicării mele – cu promisiunea de a reveni cu detalii relevante după consumarea dezbaterilor.)
* * * * * * *
Această dezbatere are loc la 21 de ani de la proclamarea Independenţei R. Moldova, pe 27 august 1991, după eşuarea puciului de la Moscova din 19-21 august ’91– o comparaţie cu cei 22 de ani ai perioadei interbelice (1918-1940), răstimp în care Basarabia s-a aflat în componenţa României, pentru mulţi intelectuali singurul reper de referinţă, dacă nu chiar un soi de Vârstă de Aur, se impune de la sine.
Cei 22 de ani de administraţie românească, dificili sub aspect politic şi social-economic, sunt văzuţi drept o adevărată Renaştere în miniatură pentru cultura dintre Prut şi Nistru. De aici pleacă la Bucureşti Magda Isanos, poetă a cărei operă este „originea a două dintre paradigmele poeziei feminine actuale” (N. Manolescu); de-aici pleacă în lume, după doar câteva stagiuni la Bucureşti, soprana Maria Cebotari, solistă a Operei vieneze (până moarte, în 1949); tot de aici pleacă la Bucureşti Constantin Stere, figura cea mai marcantă a intelighenţiei basarabene a acelor ani; şi tot de-aici porneşte viitorul lingvist de renume mondial Eugen Coşeriu, prof. universitar la Tubingen. Altfel spus, spaţiul dintre Prut şi Nistru a constituit o excelentă trambulină pentru toţi cei dornici să realizeze ceva; trebuia doar să te desprinzi la timp de acest „paradis al neurasteniei (…), cu un farmec dezolant” (E.M. Cioran).
Şi dacă nu t
