În ciuda riscurilor imense presupuse de o intervenție militară, Occidentul și statele arabe trebuie să pună capăt măcelului din Siria.

Să fi obosit America și Europa într-atât ducându-și propriile lupte încât au omis să se mai uite către restul lumii? Numărul victimelor din Siria a trecut de 30.000. Câteodată, bilanțul depășește 250 de morți pe zi, flagel care amintește de apogeul insurgențelor din Irak, din anii 2006-2007. Dacă faptele din ultimele luni se vor întinde pe mai mulți ani de acum încolo (și nu este deloc exclus, la cum decurg acum evenimentele), metropolele siriene se vor transforma în praf și pulbere, cu care întregul Orient Mijlociu se va sufoca.

Pentru a preveni o asemenea catastrofă, NATO trebuie să înceapă să intervină în Siria pe două filiere, strategică și umanitară. Mii de vieți ar putea fi salvate prin îngrădirea forțelor aeriene de care dispune președintele Bashar al-Assad. În paralel, organizarea și instruirea rebelilor ar putea duce la sfârșitul războiului. Odată cu prăbușirea regimului al-Assad, Siria ar avea șansa de a mai spera la pace atât pe plan intern, cât și extern.

Cel mai puternic argument în favoarea intervenției este însuși comportamentul extrem de brutal al lui al-Assad. Încă de la bun început, când a ordonat trupelor să deschidă focul împotriva demonstranților pașnici, a fost adeptul violențelor extreme. O combinație explozivă de inconștiență și disperare l-a făcut să nu se ferească de nicio consecință, apelând după bunul plac la artilerie grea, avioane și elicoptere militare, iar acum la bombe cu dispersie. Amploarea atacurilor asupra civililor din cele mai mari orașe siriene, Damasc și Aleppo, explică bilanțul tot mai mare al victimelor. Or, atâta violență nu poate duce decât la ură, așa că rebelii ripostează din toate puterile.

Apoi a fost rândul vecinilor

Tot președintele este respon