Mulţumită înţelepciunii dumneavoastră, venită dintr-o meditaţie profundă, aş spune chiar similară cu somnul, am înţeles, în sfârşit, că sunt o mare imbecilă.

Domnule Antonescu, m-aţi luminat! Nu ştiam ce sunt. Mă gândesc des la mine, la viaţă, la rolul meu prin lumea asta şi, ca orice om, ajung la diverse concluzii. Niciodată la aceea că sunt o imbecilă. Dar, mulţumită înţelepciunii dumneavoastră, venită dintr-o meditaţie profundă, aş spune chiar similară cu somnul, am înţeles, în sfârşit, că sunt o mare imbecilă. Aşadar, m-am regăsit în grupul imbecililor care s-au gândit că decizia dumneavoastră de a candida pentru un nou mandat de senator în acelaşi colegiu cu Liviu Dragnea, în Teleorman, are la bază doar un calcul simplu. Acela că, pe moşia baronului PSD-ist, acolo unde se votează roşu şi până la 200%, aveţi cele mai mari şanse de câştig. Regret, dle Antonescu, că am gândit atât de josnic! Că mi-am permis să nu vă văd în stare să mergeţi într-un colegiu unde să aveţi un adversar puternic, pe măsură. Până la urmă, sunteţi un mare lider politic, şeful tuturor liberalilor, aflat într-o alianţă care guvernează ţara.

Sunteţi mare, dle Antonescu! Mare de tot! Aţi dat jos un preşedinte, v-aţi pus pe scaunul lui de la Cotroceni, aveţi oameni de încredere prin ministere, faceţi mitinguri pe arene naţionale, ţipaţi retoric la microfoane dacă mai sunt nouă milioane de oameni care să vă susţină. Domnule Antonescu, cât de mare sunteţi! Şi cât de imbecilă sunt eu să mă gândesc că sunteţi un laş! Că vă temeţi de bătălii. Să îmi închipui că dumneavoastră, omul care s-a răstit la toată Europa, care i-a trimis la colţ pe Barroso şi Merkel, omul care le dădea indicaţii judecătorilor Curţii Constituţionale, omul care s-a avântat în lupte prezidenţiale, care e deasupra tuturor senatorilor, sunteți, de fapt, un atârnător. Unul dintre aceia care e atât de fricos să intre înt