Creditanstalt era cea mai mare bancă din Austria la începutul anilor '30. Banca a fost fondată în 1855 sub numele "K. k. priv. Österreichische Credit-Anstalt für Handel und Gewerbe" de către familia Rothschild, conform datelor din Wikipedia.
Privilegiul său imperial, de care s-a bucurat de la înfiinţare, nu a fost suficient pentru evitarea falimentului. Banca a fost salvată, în cele din urmă, de către Banca Naţională a Austriei, iar după Al Doilea Război Mondial a fost naţionalizată.
Abia în 1997 statul austriac a vândut acţiunile sale către Bank Aus-tria, iar noua entitate financiară s-a numit Bank Austria Creditanstalt, devenită ulterior subsidiară a grupului german HypoVereinsbank, care face parte, în prezent, din conglomeratul UniCredit.
"Principalul eveniment care a condus la falimentele bancare din perioada Marii Depresiuni nu a fost crash-ul din 1929, ci criza financiară din 1931, care a început în Austria din cauza Creditanstalt", scriau în 2010 analiştii de la Variant Perception, o firmă de consultanţă macroeconomică din Statele Unite. Aceştia avertizau că "falimentele suverane urmează unei crize bancare cu o întârziere de doi sau trei ani" şi îşi sfătuiau clienţii să se pregătească pentru un nou eveniment de tipul Creditanstalt.
Cu mult înainte de intrarea Credit-anstalt în enciclopedia falimentelor bancare, Ludwig von Mises a prog-nozat prăbuşirea băncii pornind de la teoria ciclurilor economice a Şcolii Austriece. Banca centrală a Austriei a căutat, în zadar, să o susţină prin injecţii de lichiditate, în timp ce adevărata problemă era una de solvabilitate.
Mark Twain spunea odată că "istoria nu se repetă, dar adesea rimează". Nu şi în cazul istoriei bancare, unde evenimentele se pare că au loc după exact acelaşi calendar.
Într-un articol de la BIS (n.a. Bank for International Settlements), tot din 2010, se arăta că "
