Trăim vremuri dominate, ba chiar obsedate, de randament, eficienţă, performanţă şi alte noţiuni care au migrat din manualele de fizică în cele de economie, pentru a le împrumuta un fals aer ştiinţific. De acolo, însă, dintre paginile cu valoare didactică, familia aceasta de noţiuni, cu un insaţiabil apetit dominator, a umplut realitatea în care ne mişcăm, pînă acolo încît a devenit structura stabilă a coşmarurilor obsesiv-compulsive care "colorează" viaţa a milioane şi milioane de oameni. Generaţie după generaţie, ne naştem, trăim şi murim cu convingerea fermă că alt mod de existenţă, alte coordonate ale organizării sociale, că alt panteon decît cel închinat acestor "zeităţi", nu sunt posibile ori, dacă sunt totuşi, atunci rezultatul ar fi orice între derizoriu şi infernal, mai puţin un mod de viaţă uman. Breşele în acest zid înalt de prejudecăţi, deloc întîmplător ridicat în jurul nostru, sunt rare şi tot mai greu practicabile. Am dat de una pe standul unei librării ambulante, amplasată în mijlocul unui mall, pentru a sublinia încă şi mai mult incoerenţa lumii în care ne mişcăm. Celor două constructe sociale, standul de carte şi spaţiul sumativ care este marele magazin de magazine sunt perfect incongruente. De ce? Simplu, pentru că unul ţine de rastelul cu unelte al unui tip de cultură, iar celălalt este instrumentul venit pe lume ca să dizolve rădăcinile însăşi ale culturii, să radă o dată pentru totdeauna planta asta, atît de puţin folositoare, de pe faţa Pămîntului, astfel ca pe locul gol să poată creşte nestingherită, înflori şi da roade buruiana cupidităţii, mult mai lucrativă şi mai răspîndită, decît pasiunea de a citi cărţi. Asemenea materiei şi anti-materiei, cele două nu se adună, chiar dacă pot fi puse la un loc!

Aţi ghicit, fereastra de care pomeneam este o carte! Mă rog, ceva între o broşurică şi o cărticică! Nu e roman, nu e foileton, nu e descrie