Referendumul din 29 iulie a costat 22 de milioane de euro din Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului, bani cu care s-ar fi putut face altceva mai bun, dar a mai costat si distrugerea imaginii Romaniei in lume, reducerea drastica a investitiilor straine, pierderile fiecarui roman din cauza devalorizarii leului, costuri uriase ale parchetelor cu anchetele privind fraudele grosolane, masive si paguboase de la urne.

In ciuda atator pierderi uriase si dezavantajele aduse tarii si romanilor de iuteala cu care a actionat USL pentru a-si subordona toate institutiile statului, de a deveni stapan peste tot, cum se exprima Dan Voiculescu, la un moment dat, prin luna iunie, referendumul, cu toate relele lui, a avut cel putin o parte buna, avantajoasa.

Comportamentul lui Crin Antonescu ca interimar la Cotroceni a fost unul de-a dreptul aberant, devastator pentru el, ca om politic, si distrugator pentru ceea ce si-a propus sa fie. Antonescu, nu numai ca nu a castigat nimic, nici o simpatie in cele 49 de zile cat a stat la Cotroceni, dar a si pierdut o parte destul de substantiala, din numarul celor care-l sustineau pentru functia suprema in stat.

Si asta pentru ca, de la inceput, Crin Antonescu a incalcat conditia pe care el insusi si-a pus-o si a facut-o public, chiar inainte sa ajunga la Cotroceni, sa stim si noi ce ne asteapta, aceea de a fi un interimar discret.

Sigur n-a fost deloc asa. Nu putea Antonescu sa taca si sa nu profite de pozitia in care era ca sa comita gafa dupa gafa. Indiferent ca a vorbit de la Cotroceni, dintr-un studiou de televiziune, in care, in acea perioada, a poposit foarte des, sau de la cele doua megamitinguri USL, tinta principala a lui Antonescu a fost presedintele Basescu, dupa spusele lui Antonescu, ca suspendat, un anonim, o persoana oarecare.

In aceste conditii, acea "oareca