Senatorul USL Mircea Diaconu a comis aceeași încălcare a principiilor elementare ale statului de drept pe care ne e dat să o observăm de ani buni în România și, incontestabil, într-o formulă mult accentuată de câteva luni încoace: contestarea unei legi în vigoare și nerespectarea consecințelor încălcării ei.
Formula memorabilă, care ar putea servi drept slogan de campanie USL-ului, îi aparține senatorului Mircea Diaconu, actor în cel mai bine regizat film al carierei sale, „Cum să fugi de ANI“. Sintagma din titlu a fost rostită în cursul unei declarații de presă date săptămâna trecută de senatorul USL, ajutat până în pânzele albe de colegii săi de alianță printr-un boicot executat cu măiestrie în ziua când se discuta tocmai retragerea mandatului său de ales al poporului pe motive de incompatibilitate.
Cazul lui Mircea Diaconu este deja notoriu: lansat în cariera politică sub umbrela liberală, popularul actor, prezență de altminteri constantă, la începutul anilor ‘90, pe scena societății civile, și-a construit campania electorală precedentă pe o temă simplă și, se pare, de mare efect: fiul pământului, cu mai mult noroc și reușită în viață, reîntors la vatră ca să își ajute concetățenii. Introducerea așa-zisului vot uninominal oferea oricum circumstanțe favorizante acestui tip de discurs, care folosea în plus toate stereotipiile construite în timp și cu migală despre profilul parlamentarului dedicat acțiunii de „ajutorare a cetățenilor“ prin abordare directă (de preferință, cu punga și găleata).
Intervențiile de acum patru ani vorbeau despre oamenii din Argeș, despre cum omul locului poate să facă mai multe pentru ei. Ca într-un film ceaușist în care Mircea Diaconu juca rolul tânărului medic veterinar cu repartiție într-un sat uitat de lume, dar nu și de colectivizare, unde reușea să-și apropie oamenii și să rezolve prob
