Cei care le pun la cale scapa mereu nepedepsiti, iar cei care platesc intotdeauna oalele sparte stiti cine sunt. De ce ar tine mortis un important lider de partid sa tot arate ca istoria s-a oprit undeva in perioada interbelica ori ca s-a ratacit prin Africa? Filozofia unei lovituri de stat, enuntata de el in mai multe randuri, inclusiv duminica trecuta, implica arme si impuscaturi, arestari si executii. Dar aceasta este o teorie invechita, care denota mai degraba lipsa de viziune, o lacuna teribila pentru un politician cu pretentii. Ultimii 20-30 de ani au demonstrat ca lumea se schimba foarte repede si ca nu doar evenimentele punctuale sunt depasite, dar si strategiile politice, ca sa nu mai vorbim de cei care le initiaza. Pe un continent cum este Europa, loviturile de stat nu se mai dau cu arme si arestari, ci cu legi controversate si cu suspendari. Democratia prost inteleasa si la fel de prost aplicata ajunge sa permita sechestrarea unei institutii a puterii in stat, cum ar fi Parlamentul - ai carui membri am vazut ca se vand foarte usor, si impunerea unor decizii care nu aduc tarii nici un folos. Mai mult, nimeni nu este responsabil pentru esecurile costisitoare, desi toti si-au lipit de buze expresia "imi asum responsabilitatea". Da bine in campanie, dar rateurile s-au tot adunat de-a lungul timpului, impovarand enorm populatia. Tot un fel de lovitura de stat a dat ieri si Senatul, respingand o decizie a Agentiei Nationale de Integritate intarita de curtea suprema care a dispus cu patru luni in urma demisia unui senator. Si aceasta lovitura in plexul justitiei este legala, pentru ca senatorul prins calcand pe bec le-a aratat colegilor sai portita prin care spera sa se poata fofila: un recurs in anulare, cu termen tocmai in aprilie anul viitor. E drept ca seful sau de partid (cel care confunda lovitura de stat cu democratia) l-a sters de pe listele candidatilor