La fiecare rundă de alegeri din România am câteva întrebări pentru mine însumi. Nu sunt mari probleme naționale sau mondiale, nu sunt interogații de care să depindă mersul lumii. Aceste întrebări, reale, mi le pun pentru că răspunsul la ele duce în domenii care mi se par foarte importante pentru noi toți. Fac parte dintr-o minoritate în România, cei care cred că Revoluția din 1989 a fost benefică pentru noi, a eliminat surse enorme de stres pentru societatea românească. Dar a și generat riscuri pe măsura oportunităților. Mulți dintre noi am fi fost și am fi făcut mult mai puțin dacă am fi rămas în vechiul sistem. Întrebările mele sunt născute natural tocmai din această atitudine, prudent optimistă.

La alegerile din 9 decembrie 2012 nu mă interesează cine câștigă. Calculele arată că USL câștigă peste 50% din mandate, iar Victor Ponta devine din nou prim-ministru, de data aceasta nu printr-o schimbare a majorității din parlament, ci prin vot universal. În ciuda micilor făcături din presă, care sugerează că președintele poate numi alt premier din rândurile USL, Traian Băsescu nu mai poate face ce vrea, când vrea, cum vrea. După ce și-a terfelit enorma bază electorală, după ce și-a măcinat partidul, Traian Băsescu a rămas cu un singur atribut politic: respectarea legii. Ceea ce este totuși un merit, gândindu-ne la multele întortocheli din ultimii opt ani...

La alegerile din decembrie 2012, mă interesează răspunsul la două întrebări: ce se întâmplă în colegiul senatorial 8 din București și ce program de guvernare adoptă Victor Ponta.

În colegiul senatorial 8 din București (Bellu-Berceni-Giurgiului, o zonă în care am trăit douăzeci de ani) se înfruntă Dan Voiculescu și Iulian Crăciun. Pe Dan Voiculescu îl cunosc mulți, are o notorietate de vreo 45% la nivel național. Este patronul unui mare trust de mass-media, are zeci de firme și mii de salariați. A