„În ultimii ani ponderea celor care iubesc această profesie este tot mai mică.”

Faptul că moldovenii pleacă din țară în căutare de lucru nu este o nouate, iar unii spun că el este benefic cel puțin pentru economia alimentată de banii trimiși acasă. Dar autorii unui studiu prezentat miercuri la Chișinău atrag atenția la urmările negative ale plecării accelerate a unor categorii profesionale, în cazul de față profesorii.

Câştig sau irosire de materie cenușie? După acest principiu a fost evaluată migraţia cadrelor didactice din Republica Moldova, analiză prezentată azi la Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”. Studiul scoate în prim plan efectele emigrării asupra sistemului de învăţământ, printre care se numără lipsa personalului calificat, îmbătrânirea colectivelor pedagogice şi nu în ultimă instanţă nivel scăzut de calitate al procesului educaţional, observă autoarea analizei, doctor în sociologie, Diana Cheianu-Andrei:

„Avem lipsa cadrelor didactice, îmbătrânirea cadrelor didactice ca tendinţă care se manifestă, avem cheltuieli financiare pentru pregătirea cadrelor didactice. Consecinţele pe termen mediu şi lung sunt cele referitoare la reducerea competitivităţii în sistemul educaţional, reducerea calităţii educaţiei şi reducerea performanţei cadrelor didactice.”

În opinia expertei, motivele care îi fac pe profesori să abandoneze munca de aici şi să caute alternative în afara ţării, ar fi influenţate de factori de respingere cum ar fi lipsa motivaţiei financiare şi de cealaltă parte, factorii de atracţie, reuniţi sub numele de condiţii decente de trai:

„Unul din factorii cei mai frecvenţi se referă la salariu, care nu acoperă necesităţile de bază ale familiei, lipsa locuinţei, în special în rândul tinerilor, ca factori de atracţie evident că sunt diferenţele foarte