Cel mai important lucru de care s-ar cuveni să ţină seamă alegătorii la alegerile din 9 decembrie este acela că Mihai Răzvan Ungureanu a fost pus în fruntea unor formaţiuni politice de strânsură, fără reprezentativitate electorală, care însă gravitează în jurul PDL. Iar scopul partidului condus de buldogul Vasile Blaga este evident marcat de dorinţa de a-şi asigura supravieţuirea şi relansarea după erodarea guvernării USL, deocamdată utopică.

Recurgând la trucul şi trocul de a construi cu orice preţ o stranie structură politică nevertebrată, PDL speră să se ascundă tocmai de cei mulţi cărora le-a împovărat existenţa până la nivelul insuportabilului. Şi, cu un tupeu ieşit din comun, au lansat la derută teza şi tema înnoirii. Pentru că vulgul trebuie convins că numai cu oameni noi şi curaţi o alianţă care se bate cu cărămida în piept poate lupta împotriva unui sistem ticăloşit pentru a construi o Românie dreaptă.

Cu îndreptăţire, ne întrebăm dacă ARD, adică PDL plus strânşii cu grebla, lansează cu adevărat cei mai buni candidaţi care să susţină aşa-zisă dreapta în Senat şi în Camera Deputaţilor.

Din punctul nostru de vedere, la fel ca al multor altora, este vorba doar de o reşapare de formă care nu are nimic comun cu esenţa problemei. Iată câteva argumente care nu se doresc nicidecum polemice. Desigur, Vasile Blaga are, cel puţin aparent, dreptate când afirmă că peste 70 la sută dintre candidaţii propuşi de ARD sunt persoane a căror imagine nu s-a erodat în Parlamentul României, pentru că mulţi sunt noi. Şi se poate admite pentru început că o bună parte a electoratului ar putea fi păcălit. Dar, pe de altă parte, nu este deloc exclus ca electorii care ar fi înclinaţi să voteze PDL, făcând parte din nucleul dur al partidului, să fie derutaţi sau decepţionaţi în ziua votului pentru că în buletine nu apare la loc vizibil sigla formaţiunii din c