În cadrul Festivalului Naţional de Teatru au loc, pe lângă spectacole, şi o serie de alte evenimente conexe. Printre cărţile care vor fi lansate cu prilejul festivalului se numără şi o istorie a teatrului românesc postdecembrist scrisă de Doina Papp şi intitulată "De la cortina de fier la teatrul fără perdea".

Cronicarul acoperă în cartea sa nu doar anii care au trecut de la abolirea cenzurii, ci şi noile "moravuri" artistice care au dus la o serioasă operaţie estetică a teatrului românesc.

Iată un fragment din cartea apărută la Editura Unitext, lucrare ce va fi lansată pe 1 noiembrie:

"În primele luni de la revoluţie când stagiunea era în toi, nu-ţi trebuia prea multă clarviziune ca să observi cum ceasul teatrului se oprise brusc. Sălile se goliseră, spectacolele nu mai ţineau, nici cele aluzive, nici chiar succesele notorii. Cu toţii aveam altă treabă. Prin ziare, oamenii de teatru se lamentau, întrebaţi fiind ce se întâmplă, dând vina pe te miri ce conjunctură, doar pe ei înşişi nu.Un lucru era clar. Statutul de privilegiat al teatrului pierise odată cu vremurile în care oamenii se îmbulzeau în sălile neîncălzite înfundându-se în paltoane pentru a aplauda câte o replică scăpată de la cenzură.Solidar cu artiştii care tremurau şi ei de frig pe scenă, publicul participa la aceste acte de curaj alături de cei care se încumetau să ridice capacul cazanului încins, frigându-se, ah! de câte ori, aproape eroic. Teatrul era supapa, mica revanşă întru supravieţuire, uneori strict umană şi nu numai intelectuală şi e meritul lui că şi-a găsit astfel un loc răsfăţat în ochii spectatorilor. Dacă de la Shakespeare la Sorescu, aproape orice spectacol era o mai mică sau mai mare conspiraţie, dacă orice tron adus pe scenă şi orice aluzie la coada din colţul străzii producea o răsuflare de uşurare, nu e de mirare, ba chiar e de studiat cum o dată în plus teatrul