Duminică, 28 octombrie, am fost la spectacolul „Deliruri”, pe texte de Ion Mureşan, scenariul şi regia: Mihai Mănuţiu, cu Ada Milea, Bobo Burlăcianu, Vava Ştefănescu şi Cristian Rigman. Spectacolul Teatrului de Artă Deva s-a jucat pe scena Sălii mari a Teatrului Naţional Cluj-Napoca, de la ora 19.00 şi a durat aproximativ 70 de minute. Poeziile lui Ion Mureşan, aranjate şi potenţate dramatic de Mihai Mănuţiu, de muzica Adei Milea şi de dansul bahic al Vavei Ştefănescu, au umplut cu un lirism jucăuş, pe atât de profund pe cât de lejer pare să fie discursul poetic al lui Ion Mureşan, scena naţionalului clujean. Imnurile licorii aducătoare de clarviziune, suferinţă şi mângâiere a unei suprarealităţi populată de îngeri mici au fost înălţate sau prăbuşite în incinta unui bar-terasă-catedrală, cu uşi cu vitralii, între care multe cabine telefonice. Expresivă, impunătoare şi pe alocuri cu mici surprize a fost, aşadar, scenografia semnată Adrian Damian.

„Deliruri” nu are un text dramatic, nu are personaje, poate poezia lui Ion Mureşan, cântată de Ada Milea, Bobo Burlăcianu şi Cristian Rigman, să fi fost singurul personaj. Performanţa Vavei Ştefănescu se-ncadrează mai degrabă în zona dansului şi a mişcării coregrafice decât în cea a jocului actoricesc, dar a fost formidabilă. Pentru că ceilalţi erau destul de statici, ea trebuia să acopere, să umple un spaţiu mare; şi a făcut-o foarte bine, transformându-se în generatorul neobosit şi inspirat al suportului vizual pentru textele poetice. Parcă ar fi creat, pe loc, scenariul unui videoclip pentru fiecare din cântecele Adei Milea, pe versurile lui Ion Mureşan, secvenţa cursei de obstacole printre sticle fiind doar unul dintre multele momente foarte bune. „Deliruri” e un spectacol atipic, nici acum nu sunt tocmai convins că am asistat la un spectacol de teatru, dar cert e că la final, după al doilea „bis” aş fi vrut să