Commedia dell’arte este cu siguranţă cel mai cunoscut şi iubit gen din teatrul italian. “Artă” însemna “meserie”, iar aceste companii erau formate din profesionişti, nu aşa cum se întâmplase până atunci, din amatori.

Începând cu anul 1500 companiile de comedianţi italieni şi în mod special veneţieni, au început să străbată în lung şi-n lat mai întâi Italia, apoi Europa, răspândind peste tot folosirea măştilor şi comedia în stil italian. Tocmai măştile şi mima reprezintă două caracteristici ale acestui gen de teatru.

Spectacolele nu aveau texte scrise ci canovacci (scheme sumare ale acţiunii) şi se bazau pe improvizaţia actorilor care reprezentau în stil popular viaţa socială, familială, dragostea, trădarea, adulterul, foamea, sărăcia, puterea.

Commedia dell’arte a încununat istoria teatrului cu multe succese, transmiţându-ne un vast patrimoniu de teme, de limbaje, de tehnică a actorului care se foloseşte de propriul corp, de gesturi, de voce, de pantomimă, pentru a construi personaje şi a comunica cu publicul. Doi mari actori italieni contemporani, cunoscuţi în toată lumea, Dario Fo şi Roberto Benigni, sunt dovada vie a vitalităţii mereu actuale a commediei dell’arte.

Pe firul acestei tradiţii se situează spectacolul “Bărbierul din Sevilla” în versiunea prezentată de Compania TeatroImmagine. Este vorba despre o reinterpretare într-o manieră tipică commediei dell’arte, a celebrei opere lirice de Gioachino Rossini. Este o operă bufă, uşoară, cu siguranţă una din cele mai celebre şi mai iubite din panorama melodramatică a tuturor timpurilor. Deja din textul libretului lui Cesare Sterbini se simţea joaca şi amuzamentul din această “poveste de dragoste”.

Acest “Bărbier din Sevilla” nu este decât un pretext pentru a se amuza şi pentru a amuza publicul, cu ironie şi autoironie, cu abilitate şi simpatie, fără a pierde din vedere latura mu