Dacă ai o problemă litigioasă care nu se poate rezolva conform dictonului „vorba dulce mult aduce”, te-apuci şi umbli să îţi angajezi un avocat. Întrebi pe la prieteni, te interesezi adânc, până când cineva îţi arată calea:

- Te duc eu la un avocat bun, cel mai bun din câţi există. Te rezolvă sigur, dar să ştii că te costă. Obrazul subţire cu cheltuială se ţine.

Tu ce să faci ? Oftezi şi bagi mâna până la căptuşeală în buzunar, ca să achiţi onorariul astronomic cerut de avocatul care te asigură că vei avea câştig de cauză. Pentru anvergura lui nici nu contează dacă dreptatea este sau nu de partea ta, astea-s amănunte de care un zeu ca el nu se împiedică. El te asigură simplu că vei câştiga. Şi, după un număr de înfăţişări la instanţa de judecată, aşa se şi întâmplă.

De fapt, ce îi plăteşti avocatului bun, prin onorariul astronomic pretins de la bun început ? Competenţa, cumva ? Aiurea, competenţa. Competenţa nu face doi bani în justiţia română, unde procesele se câştigă numai pe căi foarte îndepărtate de cele ale competenţei.

Avocatului bun tu îi plăteşti de fapt altceva: legăturile ascunse, mafiote, cu caracter interlop, pe care el le-a ţesut în cursul timpului cu diverşi procurori şi judecători. Îi plăteşti abilitatea de a trage sfori prin aceste legături ascunse, din care unele sunt pe bază de înrudire – botezuri, cununii etc. - iar altele pe bază de servicii secrete. Formula „servicii secrete” are destul de multe sensuri, asta am şi vrut.

Săptămâna trecută s-a instalat la doi metri sub pământ o astfel de avocată. O femeie de 55 de ani, fostă judecătoare, care putea câştiga orice proces din România, nu a câştigat şi procesul pe care boala i l-a intentat. Ghinion !

Pentru că răposata a fost în relaţii bune cu partea şantajistă a presei, un ziar titra: „Avocata X a plecat să pledeze între îngeri”.

Doamne ! De ce ar avea nevoie