- Comentariu - nr. 212 / 31 Octombrie, 2012 Ca multi (foarte multi) romani se "calca pe picioare” pentru a ajunge in preajma moastelor unui sfant, pare de inteles, cata vreme, multora, rugaciunea, credinta in Dumnezeu, le-a mai ramas singura speranta. Dar cand multi se inghesuie, stau la coada pentru orice – uneori, nestiind nici care-i rostul cozii – este de neinteles. Cu toata saracia ce cam bantuie prin Romania! Un exemplu. Un post de televiziune ne-a oferit recent o scena aproape incredibila – desi, de la o vreme, intrata in cotidian: gramada, ca la hochei, a zeci (poate, chiar sute) de romani pentru procurarea tigailor (caci, doar, se apropie sarbatorile)! Cineva vorbea de "instinct animalic”, de "disperarea de a nu rata oportunitatea”. Dezumanizarea semenilor se manifesta din ce in ce mai mult in ultima vreme, sub imperiul pomanagelii. I-au obisnuit, ce-i drept, si politicienii care, in preajma, dar si in perioada campaniilor electorale, practica la scara larga, pomenile electorale… Or, si datorita acestui fapt – pe langa evidenta saracire a populatiei – s-a ajuns in situatia in care, fie ca imparte popa ceva, fie ca se popularizeaza electoral parlamentarul– candidat, ingramadirea (buluceala) oamenilor sa fie la ordinea zilei. Si asta fie pentru ca-i gratis (ca la moaste de succes si apa sfintita la butoi ori la sarmale si fasole cu ciolan), fie pentru ca pare mai ieftin. In comparatie cu ce? Nu se stie care-i nivelul de raportare. Dar nici nu conteaza. Doar n-o sa fii tu fraierul care da cu piciorul sansei. Cum sa privesti de pe margine buluceala, cand poti sa te bagi? Iar, dupa de te-ai batut pentru locul tau, in randul cozii formate, privesti usor peste umar. In spatele tau, coada iti da senzatie de invingator. Spiritul olimpic nu mai exista. Cultura cozii iti cere sa fii neaparat primul. Locul doi nu conteaza. Culmea e alta. Doar la aparat drepturile nu e