Avem tendinţa să judecăm lumea după măsurile propriei noastre persoane. Aşa cum sîntem şi gîndim credem că sînt şi gîndesc şi cei din jurul nostru. Desigur, conştientizăm că oamenii sînt diferiţi, chiar foarte diferiţi, dar trebuie să facem un efort să şi simţim asta. De cele mai multe ori, în virtutea inerţiei, avem impresia că toţi ceilalţi văd lumea înconjurătoare la fel cum o vedem şi noi. Uităm că vezi, de fapt, ceea ce eşti.

În fine, poate că nu e cazul să vorbesc despre „noi“ şi să mă rezum la mine: eu aşa funcţionez. (Iată, chiar şi folosirea abuzivă a lui „noi“ dă seama de asta.)

DE ACELASI AUTOR Premiile acestei rubrici pentru 2012 Actorul şi televiziunea Cine pleacă, cine rămîne Ordonanţa pe furiş Aşa stînd lucrurile, am scris de multe ori că televiziunile îşi bat joc de noi prin programele pe care ni le oferă, că ne tratează ca pe nişte proşti. Asta pentru că eu însumi mă simţeam insultat de nivelul precar al unor emisiuni, de manipulările vizibile de la o poştă, de personajele primitive care-mi erau date drept model la televizor şi mă iluzionam că aşa se simt şi ceilalţi telespectatori. Erau lucruri evidente pentru mine şi nu stăteam să mă gîndesc că nu sînt la fel şi pentru ceilalţi.

Pentru mine, de exemplu, e evident că o televiziune ca Antena 3 nu e deloc credibilă, că singurul rost al celor de acolo e să-l sape încontinuu pe Băsescu, spre folosul patronului lor, Dan Voiculescu, şi că nu deservirea interesului public îi animă pe ei. Rating-urile Antenei 3, care plasează această televiziune pe primele locuri în top, îmi arată că sînt foarte mulţi care nu gîndesc deloc aşa. Ba, mai mult, în discuţii, unii vin cu argumentul „imbatabil“: aşa este, aşa ziceau aseară la Antena 3! La fel, Ion Raţiu împărţea, în primăvara lui ’90, bani falşi şi droguri manifestanţilor din Piaţa Universităţii, pentru că aşa scria în nu ştiu ce gazetă. @N_P