BCR a lansat un certificat care-ţi permite să pariezi pe preţul gramului de aur, cu argumentul că aurul protejează împotriva inflaţiei. De fapt, aurul protejează doar împotriva haosului. Şi asta în primă fază, cât lumea e mai interesată de conservarea valorii economiilor decât de ce pune pe masă.
Preţul aurului explodează din vreme în vreme când sentimentul de incertitudine domină. Între ianuarie 1979-februarie 1980, pe fondul crizei din Iran, preţul aurului urcase de la 240 la 820 dolari/uncia. După care a scăzut timp de 20 de ani şi s-a întors la 250 dolari în anul 2000. Nu a existat inflaţie în acest interval? Bineînţeles că a existat, dar lumea se simţea protejată de dobânzile bancare şi nu existau voci panicate care să repete că vine „sfârşitul lumii, cel puţin în forma pe care o cunoaştem".
Din 2000 (criza dotcom) aurul este în plină recuperare a terenului pierdut, iar în 2007, moment în care se declanşează oficial criza financiară de care ne tot izbim acum, uncia se tranzacţiona la 600-800 dolari. De atunci, a existat un vârf la 1.900 dolari în 2011, iar în prezent cotaţia este 1.713 dolari/uncie. Cârligul de marketing principal cu care se recomandă azi achiziţia metalului galben rezidă în dilatarea masei monetare şi tiparul Băncilor Centrale („banul de hârtie îşi pierde valoarea, aurul şi-o păstrează în timp"). Totuşi, dacă banul se devalorizează ar trebui ca preţul restului activelor să crească - case, terenuri, mărfuri, nu doar aurul -, iar asta nu se prea întâmplă în prezent. Cum spuneam, aurul nu e cea mai bună umbrelă de protectie împotriva inflaţiei (cel puţin a inflaţiei moderate), dar poate reprezenta o soluţie de conservare a economiilor în caz de haos, când îşi poate redobândi dimensiunea monetară. Cel puţin în primă fază, când lumea e mai preocupată de conservarea valorii economiilor decât de securitatea alimentară pe termen lu
