Dacă am întreba care este cel mai valoros pictor român, vom obţine de fiecare dată un alt răspuns. Şi fiecare respondent ar avea dreptate, desigur, în felul lui şi mai ales raportat la ceea ce intuim noi că ar fi valoarea unui pictor. Dacă intrăm, însă, pe tărâmul comerţului de artă, valoarea are alte sensuri şi înţelesuri. Atunci devin posibile şi mai uşor de făcut clasamentele sau alte studii ierarhizante. Artmark tocmai a pus pe piaţă un studiu intitulat "100 cei mai valoroşi pictori români". Pictorii au îngheţat, pensulele au rămas în aer, s-au şters cu mâna plină de culori pe faţă, s-au lăsat brusc pe scaun, au căutat, întâi din priviri, telefonul mobil, gândind pe cine ar putea suna să afle despre ce este vorba. Cei mai inspiraţi şi mai informaţi au decis că vor aştepta liniştiţi ziua de vineri, când vor afla din rubrica noastră despre ce este vorba. Totul şi mai mult decât atât.

Pus în circulaţie publică împreună cu un "album" al celor mai bogaţi 300 de români, studiul are doar macheta acestui tip de analize economice, pentru că sunt foarte multe diferenţe între piaţa de artă şi alte afaceri economice, ca să nu mai vorbim de specificităţile acestei pieţe. Clasamentele oamenilor de afaceri sunt ele în sine o afacere, iar criteriile sunt din cele mai diverse şi mai fragile. A fost complicat şi a devenit din ce în ce mai complicat să stabileşti valoarea exactă a averii unei persoane fizice. Există o gamă foarte largă de forme în care averea sa se poate manifes-ta, proprietăţile fizice, mobiliare sau imobiliare, conturile, acţiunile şi hârtiile de valoare fiind dintre cele mai obişnuite şi vizibile. Pe de altă parte, e greu să separi o proprietate personală de proprietatea unei persoane juridice, chiar dacă fizicul este unicul acţionar al juridicului. Iar - au observat şi unii jurnalişti - pârdalnicele de datorii şi credite, ale juridicului sau fizicului, su