În vara anului 1996, ne aflam în sudul Angliei, la Chichester, în vizită la o distinsă englezoaică în vîrstă de aproape 70 de ani, o persoană interesată de România unde, în tinereţe, petrecuse o bună perioadă de timp. Învăţase limba şi încă o ştia perfect. După ce am oripilat-o descriindu-i în amănunt situaţia din Bucureştiul acelui moment, cînd la putere era Guvernul Văcăroiu, rata inflaţiei depăşea 50%, corupţia era generalizată, băncile dădeau numai credite preferenţiale şi neperformante iar la tot pasul înfloreau mici şi mari escrocherii, discuţia a ajuns şi la problemele lor, mai exact, la eşecul căsniciei prinţului Charles cu lady Diana. Cei doi trăiau deja de vreo patru ani separaţi, pronunţarea divorţului era iminentă iar presa din toată lumea întorcea chestiunea pe toate părţile. Am comentat şi noi mult mediatizata situaţie, ca şi cum ar fi fost vorba despre nişte cunoscuţi sau nişte vecini de-ai noştri, încercînd să găsim cauze şi vinovăţii. Unii ţineau partea Dianei, alţii pe cea a prinţului Charles. La un moment dat, în focul discuţiei, cineva a întrebat într-o doară: „Dar regina?“. În clipa aceea, simpatica englezoaică s-a îmbăţoşat brusc şi pe un ton din care dintr-odată dispăruse orice urmă de umor, a exclamat: „What’s with the Queen? The Queen is OK“. Am încetat imediat trăncăneala noastră uşuratică, realizînd că am călcat într-o zonă tabu.

DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilor Mai tîrziu, cînd lucram la BBC, am aflat că una din regulile de bază ale, probabil, celei mai prestigioase instituţii de presă din lume, este aceea că atunci cînd prelucrezi sunetul unei ştiri despre regină, n-ai voie să-i întrerupi vreo frază sau să-i micşorezi volumul vocii pentru a interveni pe deasupra cu traducerea. Procedeele radiofonice obişnuite nu se aplică şi în cazul reginei, ale cărei enunţuri trebuie