- Editorial - nr. 213 / 1 Noiembrie, 2012 Democratia, ca forma de guvernare si de organizare a societatii nu mai are nevoie de recomandari. Asa cum au definit-o si grecii din Antichitate, dupa ani indelungati de exersare, cu toate slabiciunile ei, este cea mai buna, fapt confirmat ulterior de evolutia societatii moderne, care, dupa secole de dictatura personala si tiranie a ajuns la concluzia ca democratia este forma de guvernare cea mai potrivita firii umane, ea fiind legata cel mai bine de aspiratiile omului, de un anumit grad de libertate a individului. Trebuie insa spus ca democratia in sine nu asigura din capul locului eficienta sistemului. Sunt democratii care merg bine si democratii care merg prost, ca si monarhiile, de altfel, iar lucrul acesta depinde de activitatea factorului uman, in masura in care a stiut sau nu sa dea continut adevarat democratiei, respectand cu strictete perceptele si rigurozitatea lor. Esential este faptul ca implementarea ei sa se faca pe baza unei ideologii politice si a unor politici economice elaborate, care sa tina cont de nevoile celor multi, cei care, in fapt, confera puterea alesilor, si care sa se regaseasca, in final, intr-un sistem politic superior si eficient de guvernare a tarii. Din pacate, putine sunt acele clase politice care au tinut sus stacheta democratiei, reusind sa performeze sistemul spre prosperitate generala, precum multe sunt guvernarile democratice care se zbat in nevoi si datorii, tocmai ca urmare a greselilor si gravelor derapaje la care s-au dedat in decursul aplicarii principiilor asa-zis democratice, atat in domeniul organizarii activitatilor de productie, pe plan national, cat si celor de repartitie, a modului de salarizare, de cuantificare a pensiilor, a celorlalte politici sociale. Iata, avem tari ca: Grecia, Italia, Irlanda, Spania etc., care, ignorand principiile de fier ale democratiei, au ajuns