Cum spuneam ieri, în aceste alegeri parlamentare care par a avea un învingător așteptat (dar niciodată să nu faci pariu pe comportamentul oamenilor și pe rezultatul unei zile de pescuit...) mă interesează ce se întâmplă în Colegiul senatorial 8 din București, unde se înfruntă Dan Voiculescu și Iulian Crăciun, bogatul și săracul, oportunistul și motivatul, influentul și obișnuitul. Și, de asemenea, ce program de guvernare adoptă Victor Ponta, care este aproape sigur că va obține un nou mandat de prim-ministru, de data aceasta prin alegeri.
De fapt, însă, nu despre program de guvernare este vorba aici, ci despre atitudine. Programele de guvernare sunt documente legale care sunt aprobate sau respinse de parlament ca temei al aprobării sau respingerii unui guvern. Aceste documente au devenit de-a dreptul de necitit în ultimii ani. Dacă până la începutul anilor 2000 partidele făceau eforturi mari să alcătuiască programe de guvernare cât mai detaliate și mai precise, în cât mai multe domenii de guvernare, cu o explicare a principiilor și valorilor pe care le adoptă și le propun electorilor, în ultimii ani aceste documente au devenit niște caricaturi plagiate. Nu insist. Vă invit doar să confruntați programul de guvernare propus de PSD în 2008 cu cel propus de PSD împreună cu PDL în decembrie 2008 și cu cel propus de PDL în decembrie 2009. Ați fi uimiți să constatați că până și greșelile ortografice din primul au fost copiate în celelalte două. Ultimele două documente sunt ale Parlamentului și Guvernului României, au fost publicate în Monitorul Oficial.
Mai mult decât atât. Programele de guvernare sunt considerate de echipele de campanie ale partidelor ca niște hârțoage complicate, pe care nu le citește nimeni, alcătuite de câțiva activiști prăfuiți, care se încăpățânează să creadă că electorul român este adesea mai inteligent și mai instruit decât aleșii s
