După o vară și un început de toamnă în care piața bursieră autohtonă era mai degrabă plictisitoare, evidențiindu-se prin lipsa de lichiditate și de volatilitate, ultima lună a readus în prim-plan lumea bursieră.
Din păcate, nu prin exemple pozitive. După episodul Oltchim, unde o societate listată a trecut printr-un jalnic proces de privatizare, demonetizând ideea de privatizare, de licitație sau de transparență investițională, în ultimele săptămâni alte evenimente au punctat un mediu devenit puternic advers pentru piața bursieră. Deși existau numeroase semnale, chiar ale autorității de reglementare a pieței, privind riscurile la care se expun cei care investesc prin firme neautorizate în România pe piețe externe, prin produse derivate purtătoare de riscuri exacerbate, am aflat că acest tip de investiție chiar poate materializa acest tip de riscuri și, surprinzător, cei care au marșat spre astfel de investiții nu sunt chiar persoane neavizate. Sub pavăza noțiunii de bursă, broker etc., au apărut entități care promit randamente mari și oferă o totală lipsă de transparență.
Este genul de combinație care invariabil se sfârșește cu pierderi atât pentru cei implicați, cât și pentru noțiunea de investiție, în genere. Totodată, cel mai tranzacționat emitent de la cota BVB a înregistrat un eveniment greu imaginabil pentru o piață de capital matură: după doi ani de zile, justiția română constata, în mod irevocabil, că AGA prin care această entitate își schimba modul în care era condusă a fost ilegală (din motive procedurale). Evident, este vorba despre Fondul Proprietatea și despre modificarea statutului societății, în sensul de a fi condusă de un administrator (ulterior ales în această postură fiind Franklin Templeton). Adăugând ieșirea din peisajul bursier a unor nume de referință, fie că vorbim despre intermediari - ING, fie că vorbim despre in
