Statuile masive devenite simbolul Insulei Paştelui ar fi... mers la un moment dat, susţine o nouă teorie controversată, care pretinde că explică modalitatea prin care uriaşele blocuri din piatră au ajuns în locurile în care se află, relatează Daily Mail

Aproape 900 de statui monumentale din piatră se află răspândite pe suprafaţa de 101 kilometri pătraţi a insulei polineziene, însă detaliile privind originea acestora şi oamenii care le-au construit rămân mistere încă neelucidate. Cum cele mai mari dintre aceste statui - denumite moai - au o înălţime de peste zece metri, cântărind fiecare aproximativ 74 de tone, poate cea mai intrigantă enigmă rămâne aceea a modalităţii prin care ele au fost transportate de la cariera de piatră unde au fost făurite până la locurile unde au fost amplasate. Asta ţinându-se cont de faptul că, potrivit datării cu carbon radioactiv, statuile ar fi fost sculptate între anii 1100 şi 1680. Sute de statui moai se află încă la principala carieră, Rano Raraku, însă cele care au părăsit acest loc au fost transportate şi aşezate pe platforme de piatră numite „ahu“, răspândite pe întreaga Insulă a Paştelui.

Studii contradictorii

Mai multe studii anterioare au intuit că populaţia care a colonizat Insula Paştelui (sau Rapa Nui) în urmă cu aproximativ 800 de ani ar fi aşezat statuile în poziţie orizontală şi le-ar fi transportat pe insulă rostogolindu-le pe un fel de bandă de transport formată din trunchiuri de copaci. Din acest motiv, Rapa Nui a devenit un simbol şi un avertisment cu privire la pericolele pe care le reprezintă supraexploatarea resurselor naturale, teoria fiind că populaţia colonizatoare a distrus pădurile insulei pentru a da curs obsesiei de a construi statui şi de a le transporta în locuri mai mult sau mai puţin sacre.

Acum, însă, rezultatele cercetărilor făcute de arheologul Carl Lipo, de la Univ