Este surprinzătoare seninătatea cu care lideri marcanţi ai PDL, unii chiar foşti miniştri în guvernele portocalii, vin pe ecranele televiziunilor centrale şi, ca nişte bocitoare ieşite în uliţă, plâng de grija celor care nu mai au acces la fonduri europene. Se feresc, în schimb, să sufle o vorbă despre cauzele reale care au determinat Comisia Europeană să ia decizia presuspendării fondurilor pe trei programe operaţionale sectoriale, respectiv POR, Transporturi şi Creşterea Competitivităţii Economice. Decizia CE a fost urmarea descoperirii unor grave deficienţe în sistemul de gestionare şi control al programelor operaţionale care s-au săvârşit în perioada octombrie 2009 – decembrie 2011. Subliniez perioada dintr-un motiv foarte clar: în acea vreme, frâiele executive s-au aflat exclusiv în mâinile Guvernului condus de Emil Boc, adică liderul bocitoarelor de astăzi. În toată perioada aceea, nu s-au scos măcar o dată la iveală abuzurile şi matrapazlâcurile folosite în gestionarea fondurilor europene, chiar dacă atunci, ca şi acum, era în vigoare Legea nr.78/2000 privind prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Articolul 23, al.1, din această lege stipulează foarte clar: “persoanele cu atribuţii de control sunt obligate să înştiinţeze organul de urmărire penală sau, după caz, organul de constatare a săvârşirii infracţiunilor”. Are curajul vreunul dintre corifeii PDL să susţină că, în anii când s-au aflat la guvernare, nu s-au produs acte de fraudare cu bani europeni? Le servim o singura mostră. În iulie 2010, Ministerul Agriculturii a cheltuit aproape 4 milioane euro pentru achiziţionarea nu a unor utilaje şi echipamente de irigaţii de care aveau atâta nevoie fermierii, ci – preiau din propria lor documentaţie – “materiale specifice de informare şi promoţionale personalizate”. Sub astfel de simboluri s-au ascuns achiziţii de genul: 10.000 şepci, 10.0