În 1970, pe cand era prim-secretar al CC al Uniunii Tineretului Comunist din RSSM, Petru Lucinschi a promovat o politică represivă împotriva intelectualilor „naţionalişti", inclusiv a scriitorilor

Lupta împotriva „naţionalismului" românesc a fost o preocupare constantă a regimului sovietic. Aceasta se înăspreşte după 1968, când relaţiile sovieto-române se înrăutăţesc în contextul poziţiei lui Ceauşeşcu faţă de invazia sovietică în Cehoslovacia. Pe lângă Ivan Ivanovici Bodiul, printre cei care vor participa la un nou val de represiuni politice sunt şi politicieni care vor avea o carieră fulminantă şi după 1989. Unul dintre aceştia este Petru Lucinschi, al doilea preşedinte al ţării (în anii 1997-2001). Participarea la asemenea campanii era strict necesară pentru promovări ulterioare operate de Moscova în cadrul nomenclaturii locale. Cei care manifestau exces de zel erau răsplătiţi cu vârf şi îndesat.

"Unii scriitori idealizează trecutul"

La adunarea activului comsomolist din RSSM din 17 octombrie 1970 Petru Lucinschi, prim-secretar al CC al Uniunii Tineretului Comunist din Moldova, a vorbit despre intensificarea propagandei burgheze din străinătate şi impactul acesteia asupra republicii. El a înfierat imaturitatea politică şi lipsa de vigilenţă a scriitorilor şi poeţilor moldoveni care s-ar fi făcut vinovaţi de alimentarea manifestaţiilor cu caracter naţional, etichetate drept „naţionaliste".

După ce i-a menţionat pe Andrei Lupan, Emilian Bucov, Arhip Cibotaru, Bogdan Istru, Victor Teleucă şi Constantin Şişcan ca exemplu de scriitori care urmau fidel linia partidului, a criticat poziţia altora care nu se ridicau la înălţimea comandamentelor ideologice comuniste. Printre aceştia au fost numiţi Dumitru Matcovschi, Serafim Saka şi Gheorghe Vodă, care ar fi idealizat în mod „patologic" trecutul, ceea ce ar fi resuscitat atitudini nesănătoase în soci