Sarcina ectopică este o afecţiune gravă, care apare la 1,9% din totalul sarcinilor raportate (1). În România, dar şi în ţările în curs de dezvoltare, procentul este greu de apreciat din cauza declarării defectuoase, însă sarcina ectopică este o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate a femeilor de vârstă reproductivă. În acest sens, studiul realizat în 2010 de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi a Copilului „Prof. dr. Alfred Rusescu“, privind mortalitatea maternă în România, a relevat sarcina ectopică drept prima cauză de deces prin hemoragie din primul trimestru de sarcină. Deşi s-au făcut progrese însemnate privind mijloacele de diagnostic, strategia şi managementul sarcinii ectopice rămân controversate, uneori din „necunoaşere“. Se impune, deci, realizarea unor pro­tocoale individualizate, în fiecare unitate medicală. În România, există un Ghid privind sarcina ectopică (3), realizat sub egida comună a Publicitate Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România, a Colegiului Medicilor din România şi a Ministerul Sănătăţii. Realizarea de protocoale în unităţile medicale este însă redusă. Orice femeie de vârstă reproductivă, cu dureri abdominale, sângerare, hipo­ten­siune, necesită un test de sarcină. Dacă pacienta este gravidă, medicul trebuie sa facă tot posibilul să diag­nosticheze sau să infirme o sarcină ectopică. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, ecografie, markeri pentru sarcină (HCG, bHCG, progestero­nemie). Există numeroşi algoritmi pentru diagnosticul sarcinii ectopice, rezultaţi din combinarea acestor teste. Fiecare clinică trebuie să stabilească algoritmul propriu de diagnostic, prin combinarea acestor markeri, în funcţie de posibili­tatea de accesare a acestora. Algoritmul de diagnostic poate include: A. suspiciunea anamnestică de sarcină ectopică (3); B. examenul clinic; C. ecografia transvaginală; D. dozarea HCG