Sarcina ectopică este o afecţiune gravă, care apare la 1,9% din totalul sarcinilor raportate (1). În România, dar şi în ţările în curs de dezvoltare, procentul este greu de apreciat din cauza declarării defectuoase, însă sarcina ectopică este o cauză importantă de morbiditate şi mortalitate a femeilor de vârstă reproductivă. În acest sens, studiul realizat în 2010 de Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi a Copilului „Prof. dr. Alfred Rusescu“, privind mortalitatea maternă în România, a relevat sarcina ectopică drept prima cauză de deces prin hemoragie din primul trimestru de sarcină. Deşi s-au făcut progrese însemnate privind mijloacele de diagnostic, strategia şi managementul sarcinii ectopice rămân controversate, uneori din „necunoaşere“. Se impune, deci, realizarea unor protocoale individualizate, în fiecare unitate medicală. În România, există un Ghid privind sarcina ectopică (3), realizat sub egida comună a Publicitate Societăţii de Obstetrică şi Ginecologie din România, a Colegiului Medicilor din România şi a Ministerul Sănătăţii. Realizarea de protocoale în unităţile medicale este însă redusă. Orice femeie de vârstă reproductivă, cu dureri abdominale, sângerare, hipotensiune, necesită un test de sarcină. Dacă pacienta este gravidă, medicul trebuie sa facă tot posibilul să diagnosticheze sau să infirme o sarcină ectopică. Diagnosticul se bazează pe examenul clinic, ecografie, markeri pentru sarcină (HCG, bHCG, progesteronemie). Există numeroşi algoritmi pentru diagnosticul sarcinii ectopice, rezultaţi din combinarea acestor teste. Fiecare clinică trebuie să stabilească algoritmul propriu de diagnostic, prin combinarea acestor markeri, în funcţie de posibilitatea de accesare a acestora. Algoritmul de diagnostic poate include: A. suspiciunea anamnestică de sarcină ectopică (3); B. examenul clinic; C. ecografia transvaginală; D. dozarea HCG