Supravieţuirea nu este o opţiune pentru Cemacon, deşi mulţi producători de zidărie caută cu disperare să își menţină afacerile în viaţă. Rănile deschise de criza imobiliară se închid însă greu, mai ales când la mijloc este un credit de 28 mil. euro

Deciziile luate în timpul freneziei imobiliare din 2007 au îndreptat mulţi producători de materiale de construcţii către faliment, iar Cemacon nu a făcut excepţie. Împrumutul de 28 mil. euro pe cinci ani, pentru dezvoltarea unei fabrici uriaşe la Recea, lângă Zalău, a înscris compania pe acest drum. Când perspectiva falimentului devenea tot mai clară, acţionarii firmei au decis să înlocuiască vechea conducere cu un manager recrutat de la cel mai mare producător de blocuri ceramice din piaţă: Wienerberger. După ce a redus numărul de angajaţi de la peste 200 la 120 şi a închis linia de producţie de la Zalău, anul trecut, Liviu Stoleru a decis să oprească şi plăţile către BCR şi să înceapă negocierile pentru restructurarea creditului.

„Creditul a fost făcut neluându-se în considerare eventualele căderi ale pieţei. Un alt element care a afectat negativ evoluţia lucrurilor a fost că s-a luat un credit foarte mare şi a fost utilizat într-un mod dezechilibrat; într-o unitate de producţie uriaşă, care nu dă competitivitate în piaţă. Era nerealist să trebuiască să achiţi un credit de 28 de mil. euro în cinci ani, la o cifră de afaceri de 6-7 mil. euro, cât era în momentul respectiv. Era imposibil. Scria faliment“, povesteşte directorul general al Cemacon.

În ultimul an, producătorul a prezentat băncii planuri de afaceri în care a mizat pe evoluţia operaţională a societăţii. În primele şase luni, Cemacon a raporat o creştere a profitului operaţional de 40%, iar ţinta este de 60% la nivel anual. Stoleru se aşteaptă ca până la sfârşitul anului să ajungă la un acord cu banca, pentru ca din prim