Frumoasă pe afară, dar putredă pe dinăuntru. Concluzia privitoare la economia noastră rezultă dintr-o radiografie pe care i-au făcut-o economiştii autohtoni.
Evaziune, datorii mari pe termen scurt, rata de ocupare la minimul european, taxe sociale mari, plătite însă de prea puţini, exporturi dezechilibrate şi prea puţin vizibile în PIB, economisire internă fragilă, companii ce nu se pot finanţa decât prin credit, politici macroeconomice eronate sunt doar câteva caracteristici ale economiei noastre identificate în raportul „Reevaluarea modelului de creştere economică în România- lecţii şi consecinţe ale crizei" prezentat luni de către Ionuţ Dumitru, şef al Consiliului Fiscal, în cadrul unui seminar ce a avut loc la BNR.
Datoria publică. Mică, însă ameninţătoare
Deşi nivelul datoriei publice este mic, există multe puncte slabe. Piaţa financiară locală are capacitate redusă de susţinere a datoriei publice, băncile au expunere ridicată pe stat (19% din total active, a doua pondere în regiune), iar dobânzile la datoria publică presupun cheltuieli mari, respectiv 2% din PIB. Ponderea datoriei pe termen scurt este cea mai mare în România faţă de restul regiunii (cea sub un an fiind aproape un sfert din total, cu mult peste Cehia, a doua prost plasată în clasament, cu 10%). Această caracteristică impune ieşirea pentru refinanţare pe pieţele externe, cu riscurile de rigoare.
Rezervele valutare. Un sac fără fund?
În următorii doi ani Guvernul şi BNR vor trebui să restituie 13 miliarde de euro, situaţie care duce la consumarea rapidă a rezervelor valutare ale BNR în absenţa intrării de fonduri europene nerambursabile.
Pentru a ajunge mai repede la convergenţa cu UE, rata de investire ar trebui să continue a fi 30% din PIB, aceasta în condiţiile în care rata de economisire internă este de doar 18% din PIB. Finanţările externe au devenit
