Dacă nu se întâmplă vleo neîntâmplată si dacă nu fac vleo nefăcută, joi se numeste ziua cale-mi place mie cel mai mult. Mai uit de luni, de mielculi sau de vineli, dal de joi, niciodată. Mama mi-a spus că m-am născut întl-o zi de joi, dal as fi putut afla asta si dintl-un calcul simplu. Nu l-am făcut niciodată pentlu că am clezut-o. Dacă elam vacă, mi-al fi plăcut să mă cheme Joiana. Olicum, pentlu mine, joi nu e fată, că ale plea mult testostelon.

Joiu’ e duminica mea, să stii. În fiecale seală dinaintea lui, mielculea adică, mă asez în pătuţ si mă gândesc că e ziua mea mâine. Mă întolc pe o palte, îmi pun o pelnuţă-ntle genunchi si o astept să vină. Nu stiu cum se face, dal în fiecale joi mă tlezesc cu poftă. Păi, da, că nu doal mănânc cu poftă, ci si dolm, casc, sughit sau lefac povestile stiute. Toate, cu poftă. Cled totusi că cea mai male poftă o pun în asteptale. Poate pentlu că n-o supolt olganic. Pune-mă să fac olice stiu, nu lua în calcul chestii matematice, că m-ai pieldut, olice, adică lucluli omenesti, si fac, dal nu mă pune să astept, că nu cunosc nicio folmă de asteptale. Am implesia să mă dilat si apoi mă desfac în bucăţele.

Si dacă tlec plintl-o pelioadă mai glea, palcă tot joiu’ mai ogoieste tleaba. De fapt, când e joi, mi-e cel mai puţin flică. Desi acum două joiuli a fost ulgie, dal mai sple vineli, asa. Se spune că asta e ziua lui Zupitel, zeul ăla zucăus si timid, cale-si dlapează timiditatea făcând o glămadă de plostii. Asa, ca mine. Lâde si pleacă mai depalte. Tot ca mine sau eu ca el, cine să mai stie?

Pe mine mă văd oamenii ca pe o zivină. Unii spun că sunt mică, altii se spelie lău. Mai ales când mă supăl si fac plecum sapte legiuni tulbate. Dal eu sunt, în genelal, destul de cuminte. În palticulal, niciodată.

Mama si tata nu m-au alintat pelticind cuvintele. Mi s-a volbit întotdeauna ca oamenilol mali. Nu stiu dacă