Conferenţiar universitar, decan, secretar de stat, specialist în chirurgie reparatorie şi estetică, politician PSD, mai nou candidat pentru Senat în colegiul 4 Oradea. La nici 41 de ani, Florian Bodog este plin de funcţii, activităţi şi, implicit, de probleme. Mai tot timpul pe drumuri, între Oradea şi Bucureşti, telefoanele îi sună non-stop, iar când este acasă, în anticamera biroului de la Facultatea de Medicină îl aşteaptă puhoi de lume.
Când şi când, mai ajunge şi erou în BIHOREANUL, care se încăpăţânează să-l întrebe de ce stă în atâtea funcţii. Iar doctorul o ţine pe-a lui: zice că le poate duce pe toate, căci se simte în putere. Ba chiar că nici n-am văzut tot ce poate...
Nu-i ruşine să munceşti
- Traseul dvs. profesional este fulminant, ceea ce v-a atras multe critici. Cum aţi "ars" aşa etapele?
- Recunosc că traseul meu e fulminant, pentru că abia am trecut de 40 de ani. Dar în această scurtă perioadă am trecut prin toate treptele, atât pe linie didactică, cât şi managerială. Sunt doar conferenţiar, grad la care am ajuns parcurgând etapele, de la preparator la asistent şi apoi şef de lucrări. Decan am devenit în urma unui concurs organizat de Universitate, însă înainte am fost şi secretar ştiinţific, şi prodecan.
- Folclorul spune că "la bază" aţi fost brancardier, iar ca specialist în chirurgie plastică v-aţi ocupat doar de liposucţii pentru femeile interesate să arate mai slabe şi de măriri de sâni. Care e adevărul?
- Am urmat Liceul Sanitar şi am lucrat ca asistent medical atât după absolvire, cât şi în facultate, chiar şi în anii mari, e drept că doar cu jumătate de normă. Trebuia să-mi ajut familia şi să mă întreţin. În ce priveşte legenda cu brancardierul, aceasta a pornit de la personalul spitalului. Dar, dacă ar fi fost necesar, aş fi făcut şi meseria asta, căci nu-i ruşine să munceşti. Ca şi chirurg, particip împre