Duminică dimineaţa. Vocea calmă a moderatorului şi înţelepciunea lui Neagu Djuvara strecoară în suflete un gând luminos, traversat în zbor de un bob întunecat cât o musculiţă de oţet: în capitala noastră n-au supravieţuit clădirile vechi, conacele de altădată. Înşişi moştenitorii acestora, întorşi de la Viena, le-au înlocuit cu unele aidoma celor din Capitala Austriei. Mai apoi, moştenitorii moştenitorilor, întorşi de la Paris, au înlocuit înlocuitoarele cu unele aidoma celor din capitala Franţei. Nici urmă n-a mai rămas din construcţiile „balcanice“, largi, generoase, cu puternic înclinatele lor acoperişuri. Concluzia lui Neagu Djuvara, exprimată la Radio România Actualităţi: poporul român n-are cultul monumentelor, renunţă uşor la moşteniri, la fel ca tinerii ajunşi la majorat, care, plecaţi de acasă, îşi întemeiază o familie şi ţin să-şi înalţe altă casă, a lor. În casa părintească nu rămâne decât prâslea, ca să-şi îngrijească părinţii şi abia după moartea lor să-şi poată clădi un cămin după gustul inimii. Părea un argument pentru resemnare, dar nu era decât o deschidere de apetit pentru dezbaterea care avea să urmeze. Intrarea acesteia a fost lină, fără bătăi de tobe, fără acuzaţii paranoide, fără tânguieli patriotarde condimentate cu injurii la adresa „vinovaţilor“, fără declaraţii de principii pierdute în abstract. E o campanie „punctuală“, în serial (pentru că va continua), surprinzător de paşnică şi de civilizată: „Ce facem cu Hala Matache?“. O clădire de pe vremea lui Matache Măcelarul stă (încă) în calea unei noi şi moderne magistrale, care se chinuieşte s Publicitate ă apară. Radio România Actualităţi a hotărât, se pare, să ofere ascultătorilor săi şi ţării o campanie cum scrie la carte: cu voci avizate, de profesionişti ai domeniilor implicate, obişnuite să asculte fără întreruperi şi să înţeleagă, în toată profunzimea şi motivaţia lor, opi