Pare genul slujbaşului din straturile ierarhice de mijloc. Slujbaş la stat, cu ceva putere de decizie (sau cel puţin aşa dă a se înţelege) şi cu acces la îngerii de categoria întîi, ăia de lîngă stăpîn. Au întins o masă lungă, mare, pe o latură a încăperii care mai adăposteşte cîteva mese mai mici, de patru persoane, ocupate, de asemenea, de altă lume. Încăperea e destinată nefumătorilor; restaurantul respectiv mai are o cameră mult mai încăpătoare şi bine aerisită pentru fumători. Numai că pentru aceşti petrecăreţi s-a făcut o derogare. În camera pentru nefumători se fumează. Cei care au ales să mănînce acolo... ghinionul lor. Un cuplu de tineri, tăcuţi ca nişte şoricuţi, îndrăgostiţi în faza de tatonare cu nodul în gît, mai au puţin şi clachează în norii de fum. Emoţia primei întîlniri, urletele de la masa vecină, fumul gros; domnişoara cuminte din faţa băiatului cuminte pare pe punctul de a leşina jane austenian. Trandafirul alb pe care l-a primit stă lîngă o supă.
DE ACELASI AUTOR O Cola de sfîrşitul lumii Despre domnul Goe, cu simpatie La poştă Timp Funcţionarul respectiv e masculul alfa al lungii mese. E ziua nevestei unui amic, iar acest domn, să-i zicem domnul Ionescu, îşi bate des amicul pe spate şi o complimentează şi mai des pe doamna în cinstea căreia închină pahare strigînd de fiecare dată amuzat (ca prima oară) formula de noroc chinezească românizată: „Cam beeeei!!! Hahaha! Cam bei, cam bei, domnul meu. Şi dumneavoastră, frumoasă doamnă, sărut mînuşiţele, să vă trăiască englezoaica!“. Englezoaica e fiica sărbătoritei şi a amicului bătut pe spate. E şi ea la masă, face în Marea Britanie un fel de SNSPA. Are părul lung şi pare a fi prins de pe acolo un soi de înţelegere diferită a chestiunii multiculturalismului, altfel decît părinţii săi. Restul doamnelor de la masă, să fie trecute de 50 – la fel ca soţii lor –, rotofeie, bine aşezate în viaţ
