- Diverse - nr. 213 / 1 Noiembrie, 2012 Zidurile exterioare ale cladirilor, mazgalite cu vopsea, pe care deslusim desene abstracte, denumiri, nume proprii, iscalituri, mesaje scurte si directe, ori nu deslusim nimic, dar nici nu ne intereseaza ce ar fi dorit autorul sa ne transmita vizual, au devenit pentru noi imagini citadine familiare. Impresia pe care ne-o formeaza aceste "mesaje scotocite din umbra” este de-a dreptul tulburatoare. In cazul in care peretii exteriori ai cladirilor mazgalite apartin de o unitate de invatamant, impresia pe care ne-o putem forma este aceea de comoditate. Evident, nu a noastra, a "spectatorilor”. Protagonistii mazgaliturilor, animati probabil de lene, in loc sa faca turul orasului in cautarea de noi si noi pereti intacti, curati, tocmai buni de mazgalit, s-au multumit cu ce le-a fost la indemana si s-au pornit sa-si mazgaleasca peretii propriei scoli. Exemplu reprezentativ in sensul celor aratate avem prin "Grupul Scolar Industrial «Avram Iancu»”. Despre felul in care arata zidurile exterioare ale cladirii principale, cea de pe Bulevardul 1848, am facut referiri, cu ceva timp in urma. Fara folos, fiindca imaginea cladirii, in loc sa fie remediata, a devenit, in timp, "dotata de la natura” cu o fatada mai abstracta si mai colorata. La acestea se adauga decolorarea si degradarea inscriptiilor de pe panoul montat pe frontispiciul cladirii, privind denumirea scolii. Indiferent cat de bine ar sta fiecare cu analizatorul vizual, termen medical ce defineste anatomic si fiziologic perceptia vizuala, in afara de "Avram Iancu” nu va deslusi nimic. In fond, intelegem ca restul este nesemnificativ si va identifica prin intuitie. Intuim si noi ca se manifesta o jena in ceea ce priveste raspunderea fata de imaginea fatadei cladirii. Mai intuim ca de fapt ar fi vorba de imaginea de ansamblu o scolii romanesti, "palida” si "astenica”, fata de care,