Ieri s-a împlinit un an de când italianul Mario Draghi, venit dintr-o ţară trimisă în repetate rânduri în corzi de pieţe din cauza problemelor financiare, a preluat cu sprijinul Germaniei preşedinţia Băncii Centrale Europene (BCE) de la francezul Jean-Claude Trichet. Din toamna anului trecut el a devenit unul dintre personajele centrale în lupta Europei cu o criză care ameninţă chiar existenţa monedei euro şi singurul dintre acestea care a luptat direct cu ajutorul puterii de foc de mii de miliarde de euro pe care o are BCE.
Sub conducerea lui Draghi, cu banii ieftini daţi băncilor instituţia a evitat o nouă criză financiară, iar cu promisiunea sprijinului nelimitat a scos din ghearele pieţelor Italia şi Spania. Stilul lui Draghi de a acţiona rapid şi decisiv vine din experienţa lui americană, având în vedere că a fost un director important la cea mai influentă şi cea mai hulită bancă de pe Wall Street, Goldman Sachs.
Candidatura lui Draghi la preşedinţia BCE a fost sprijinită de fostul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy. Italianul şi-a asigurat însă postul doar după ce a câştigat şi suportul celui mai puternic politician european, cancelarului german Angela Merkel, convingând-o că va veghea asupra siguranţei fiscale.
În mod formal, sarcina sa ca preşedinte al BCE este să ghideze rata dobânzii de politică monetară astfel încât preţurile să nu crească sau să scadă brusc pe termen mediu. La acest capitol, deciziile au fost corecte, scrie cotidianul american The New York Times.
Predecesorul său, Trichet, s-a axat tot pe menţinerea stabilităţii preţurilor din zona euro, dar el a refuzat toate propunerile ca BCE să calmeze pieţele promiţând că va acţiona ca un creditor de ultimă instanţă. Draghi a preluat conducerea BCE promiţând în principiu acelaşi lucru. Însă, el a condus instituţia pe un alt drum, îmbinând măsurile curajoase cu ce
