Se pare că un mai vechi colaborator al meu, poetul Petru M. Haş revine în peisajul Editorial cu un nou volum. Este vorba despre „aicea plouă de rupe” apărut la editura Brumar. N-aş fi aflat nimic despre acest volum, dacă n-aş fi ieşit, ieri, din birou ca să-mi cumpăr o apă. Petru M. Haş m-a oprit şi mi-a oferit un volum pe care l-am răsfoit imediat, stârnită mai ales de titlu. Nu sunt o mare cititoare de poezie, nici măcar o una mai temperată, dar cred că pot să afirm că mă număr printre puţinii rafinaţi cărora le place poezia lui Petru M. Haş. Şi umorul lui, cam kafkian. Şi idealismul. Aceste calităţi le voi ilustra cu versurile ce urmează, scrise în 1977, rătăcite probabil prin cine ştie ce notiţe şi valorificate în volumul de faţă cu titlul „tagadam, tagadam, tagadam”:
„Simt aşa o nevoie d-aia de ideal
şi o straşnică debusolare, cu toate
că în fond sunt doar un simplu
soldat care tot încearcă să doarmă”
Petru M. Haş
Vă reamintim că magazinul literar Poesis internaţional de la Satu Mare i-a dedicat secţiunea Portret poetului arădean Pentru M. Haş într-un număr din 2011. În revistă sunt adunate poezii din diverse perioade de creaţie ale scriitorului, publicate de-a lungul timpului în volumele „Linişte”, „Fărâme de PrOfet”, „Wagram”, „Lectura de apoi” sau „Când au venit imaginezii”. Poemele au apărut şi în volumul „Cele mai frumoase poeme din 2010” într-o selecţie realizată de Andrei Dósa şi Claudiu Komartin.
Petru M. Haş a debutat în 1969 cu volumul de poezie „Dor negru” fiind un apropiat al grupului coagulat în jurul revistei Steaua, de la Cluj–Napoca. Au urmat apoi volumele „Linişte”, din 1983, „Fărâme de PrOfET” şi „Wagram” din 2002. În 2009 a apărut antologia de autor „Lectura de apoi”, urmată de volumul de inedite „Când au venit imaginezii”, din 2010, ambele apărute la Editura Brumar din Timişoara.
Se pare că
