Ed. Herald, 2012
Pentru matematicianul Solomon Marcus, numele lui Aram Frenkian (1898-1964) este sinonim cu „savantul complet, capabil să cuprindă atât culmile literare ale Greciei antice, cât și pe acelea științifice”. Această caracterizare i-a fost prilejuită recent lui Solomon Marcus de recenta traducere a cărții lui Frenkian, „Lumea homerică” (Ed. Herald, 2012), lucrare apărută inițial la Ed. Vrin, în 1934, în limba franceză. Aram Frenkian, despre care generațiile tinere, inclusiv intelectuale, nu știu mai nimic, a studiat filozofia și limbile clasice în Franța, la Sorbona și l’Ecole de Haute Etudes, după care a predat greaca veche la Universitatea din București. A publicat numeroase studii, cărți în limba franceză (despre filozofia lui Empedocle, Parmenide sau Platon). În țară a publicat, între altele, „Scepticismul grec și filozofia indiană“, „Despre bătrânețe“, „Înțelesul suferinței umane la Eschil, Sofocle și Euripide“, ultima apărută postum în 1969. Pentru Frenkian, lumea elină poate fi explicată prin cele 24 de cântece ale „Iliadei“ și „Odiseei“ (adică tot atâtea litere câte avea alfabetul grec), anume prin limba literară, ca măsură a geniului grec, folosită de Homer. Civilizația ionică, aceea în care s-a dezvoltat cea mai importantă cultură a antichității, a avut drept precursori unele popoare de origine neelenică, care au a invadat Creta la începutul mileniului II. Frenkian crede că ar putea fi de origine sumeriană, dotați cu spirit războinic, cuceritor. În contact cu localnicii, a rezultat acel popor al aheilor care s-a distins în luptele pentru cucerirea Cnossos-ului, capitala Cretei, și a Troiei (deși Willamowitz-Moellendorf crede că aheii nu au reușit să ia cetatea lui Priam). Această lume homerică, așa cum a ajuns ea până la noi în cântecele marelui poet orb, este una a spiritului celui mai dezinvolt, neîngrădit, care a existat cândva în ac
