România e alta
Să presupunem că vrem să mergem la teatru. Şi că alegem o reprezentaţie despre care avem referinţe că nu este una oarecare: Ivanov de Cehov, montată pe scena Teatrului Bulandra de Andrei Şerban. Ei bine, nu numai că nu vom fi dezamăgiţi (la pomul lăudat să nu te duci cu sacul…), dar la finalul spectacolului vom fi cuceriţi: e de lăudat regia lui Andrei Şerban, care pune în lumină adâncimile textului dramatic, dimensiunea gravă a existenţei şi care conturează cu atâta fineţe, cu atâta precizie toate personajele şi relaţiile dintre ele, cum e de lăudat interpretarea lui Victor Rebengiuc, plină de forţă şi cu uimitoare schimbări de registru, în rolul Şabelski. Dar, pe lângă aceşti doi celebri oameni de teatru, în Ivanov străluceşte o pleiadă de alţi actori, toţi având aici realizări impresionante: Mirela Oprişor (Anna Petrovna), Vlad Ivanov (Ivanov), Cornel Scripcaru (Lebedev), Marius Manole (Borkin), Ioana Anastasia Anton (Saşa), Alexandru Pavel (Lvov), Manuela Ciucur (Zinaida), Ana Maria Macarie (Babakina). Ei sunt subiectul acestui ochi magic. Cât de valoroşi sunt, ce creativitate posedă, de ce performanţe sunt în stare şi cât de puţin cunoscute sunt numele lor, în comparaţie cu numele „artiştilor” care apar toată ziua la televizor şi care trec drept vedete. Se spune că în vremea noastră există cine se vede pe ecran, iar cine nu, contează foarte puţin sau deloc. Aşa se întâmplă, iată, cu actorii, aşa se întâmplă şi cu alte categorii de creatori, cu scriitorii de pildă. Şi e nedrept, România e alta şi are un potenţial mult mai mare decât ne fac pe noi televizoarele noastre înşelătoare să credem.
Câteva ştiri şi semnificaţia lor
Reluăm aici câteva ştiri culese din presă şi de la televiziuni doar în săptămâna care a trecut. O învăţătoare din Constanţa practica proxenetismul şi a obligat o elevă, o fată de 13 ani, să
