Henri Michaux, "Au pays de la Magie/ În ţara Magiei”, ediţie bilingvă franceză-română, traducere de Dan Stanciu, Editura ART (tel. 021/224.01.30), 128 pag.
Un cititor al revistei noastre îmi reproşează într-o scrisoare că ignor în rubrica aceasta evenimentele editoriale din zona poeziei. Iată, îmi pun cenuşă în cap şi vă recomand azi o minune de carte a unui mare poet, mai puţin cunoscut la noi decât alţi inovatori ai limbajului artistic din secolul XX. Singularul Henri Michaux (1899-1984) ocupă un loc esenţial în arta modernă, atât prin opera literară, copleşitoare prin diversitate, cât şi cu desenele şi picturile sale. Dacă avangardiştii şi în special suprarealiştii au mers în pluton, ca o grupare cu program, ajungând la faimă şi cote mondiale, dacă sunt mult comentaţi şi au urmaşi artistici până azi, Michaux, care şi-a găsit drumul pe cont propriu, e oarecum nedreptăţit. Asta deşi şi-a pus în joc întreaga fiinţă în lupta cu insuficienţa limbajului de a exprima tensiunile lăuntrice, de a atinge limitele până la care e posibilă cunoaşterea omenească. Plasat la graniţa dintre poezie, filosofie şi mistică, demersul lui de explorare a "departelui lăuntric” e fascinant prin revelaţiile la care, ghidaţi pas cu pas de Michaux, putem avea şi noi acces, îl putem însoţi în aventurile spiritului însetat de adevăr, de înţelepciune, de echilibru. Efortul de a-l urma - ce presupune imaginaţie, sensibilitate, respectul tainelor esenţiale - e răsplătit cu vârf şi îndesat printr-o încântare magică. Sigur, Michaux nu poate fi un scriitor popular, chiar şi în Franţa valoarea lui de patrimoniu a fost întârziată. Abia la sfârşitul secolului trecut întreaga operă - texte, desene şi picturi - şi-a găsit locul în trei volume din colecţia Pléiade. În româneşte avem o bună antologie, apărută la Editura Univers în 2000, "Mişcări ale fiinţei interioare”,
