În cele şase povestiri cuprinse în volumul "Crimă de mântuială” de Raymond Chandler, celebrul erou al autorului american, Philip Marlowe, nu apare. Dar asta nu înseamnă că nu-i simţim prezenţa, ca o umbră fantomatică, bântuind prin decorul imaginat pentru aceste naraţiuni.

_________________________________

Totul se petrece ca la un bal mascat, în care protagonistul din "Somnul de veci” participă deghizat cu stângăcie. Dar cei care se recomandă Johnny Dalmas, Carmady, Pete Anglich, Walter Gage, prin numeroase trăsături ale personalităţii lor ni-l aduc în memorie pe Marlowe. Sunt cinici, duri, încasează bătăi, beau, fumează, au relaţii ostile cu unii reprezentanţi ai legii, alţii oferindu-le sprijinul când se aşteaptă mai puţin, şi îndură tracasările vieţii cu umor. Ei acţionează în Los Angeles sau în împrejurimile marelui oraş, şi au de-a face cu şantajişti, cu hoţi, traficanţi de băutură şi droguri, cu femei fatale, cu medici care nu respectă deontologia profesională, cu escroci şi ucigaşi, cu poliţişti corupţi. Duc o existenţă de azi pe mâine, ca şi Marlowe, se expun unor mari pericole, pentru o recompensă derizorie, care câteodată nici nu mai vine. Sunt dornici să alunge fărădelegea din lume, necrezând însă nicio clipă într-o astfel de posibilitate, acţiunile lor semănând, de aceea, cu o luptă cu morile de vânt.

Citind aceste pagini, ai impresia că vezi un pianist care se "încălzeşte” interpretând piese uşoare, înainte de a ataca o partitură de anvergură, care să-i solicite calităţile de virtuoz. Da, toţi aceşti eroi amintiţi mai sus seamănă cu Marlowe, se comportă deseori aidoma lui, au limba sa ascuţită şi vulnerabilitatea care te face să fii de partea lor. Dar niciunul dintre ei nu atinge complexitatea lui sufletească, nu are viziunea lui specială asupra vieţii şi nu e atât de fermecător.

În "Crimă de mântuială”, "Omul care