Uneori, te întrebi al cui e calvarul mai mare: al unui băiat de aproape 16 ani, cu o afecţiune psihică, chiar de încă visează să danseze ca Smiley sau ca Alex Velea ori al unei mame ce priveşte neputincioasă la suferinţa copilului ei? Un părinte ce rămâne cu doar 100 de lei în buzunar, lunar, după ce plăteşte chiria locului în care stă. Dar care ar trebui să găsească sute de lei pentru medicamentele fiului său. Uneori, te întrebi al cui e calvarul mai mare: al unui băiat de aproape 16 ani, cu o afecţiune psihică, chiar de încă visează să danseze ca Smiley sau ca Alex Velea ori al unei mame ce priveşte neputincioasă la suferinţa copilului ei? Un părinte ce rămâne cu doar 100 de lei în buzunar, lunar, după ce plăteşte chiria locului în care stă. Dar care ar trebui să găsească sute de lei pentru medicamentele fiului său.

“Uneori, nu ştiu ce-o să fac, cum o să mă mai descurc mâine. Sunt zile când nu am bani nici să le dau firimituri de pâine la masă”. Sunt cuvintele cu care, într- o casă pierdută prin Ferentari, ne întâmpină o femeie greu încercată. Creşte singură doi copii, un băiat de aproape 16 ani, Andrei Muraru, şi o fetiţă, Ionela Silvia Bucur, de doar 3 ani şi 8 luni. Tatăl primului a murit, iar cel al fetiţei a “rupt” zările după naşterea ei, lăsându-i singuri cu soarta. Andrei e înăltuţ şi grav. Poate că nici nu ştie să zâmbească. Sau nu are motive. E “atins” de o afecţiune psihică pe care medicii încă o investighează. Dar sărăcia, lipsurile, imposibilitatea de a lua medicamentele trebuincioase nu ajută deloc situaţia băiatului care, totuşi, e în clasa a X-a, nerămânând în urma colegilor lui de generaţie.

Pentru că mai există şi Ionela - un strop de fetiţă de nici 4 ani, cu privire vie, de copil inteligent - femeia nu poate să lucreze nicăieri, fiind obligată practic să stea doar acasă, cu ochii pe copii. Un “acasă” cu chirie, sub un acoperiş străin, p