Motto: "Trăim în era reformelor decisive. Acest proces de transformare nu este însă improvizat; el rezumă decenii de frământări violente şi de discuţii pasionale. Războiul a fost un simplu act simbolic de distrugere şi regenerare, un falnic simbol de suspine şi speranţe".

(Dimitrie Gusti - Arhiva pentru ştiinţă şi reformă socială - 1919).

Preluând o idee mai veche a lui R. Nurske (1952), J.K. Galbrait (1979) elaborează teoria cercului vicios al sărăciei, care sună astfel:

1. Cu o productivitate scăzută nu se pot realiza decât venituri modeste;

2. Veniturile mici nu permit decât economisiri neglijabile;

3. Fără economii nu se pot face investiţii;

4. Fără investiţii nu se poate obţine o creştere a productivităţii;

5. Societatea bate astfel pasul pe loc.

Ideea era aceea a împrumutului extern pentru dezvoltare. O uriaşă capcană în care au căzut cele mai multe societăţi occidentale, începând cu S.U.A. şi terminând cu Grecia. În capcană a călcat şi Ceauşescu. Istoric, ţările Europei Occidentale, la debutul industrializării, nu au avut la ce împrumuturi să apeleze. Este adevărat că dezvoltarea a fost lentă, dar ea a fost cu atât mai profundă şi mai fiabilă în timp. Dar teoria lui Galbrait a fundamentat teoretic societatea de consum. Or ştiu încă de la Weber că orice bogăţie provine din muncă. Nu există altă sursă. Restul sunt speculaţii. Orice fel de bogăţie înseamnă furt de la alţii. Dacă Soros (?) a devenit miliardar, dând lovitura la Banca Angliei, aceasta a însemnat că zeci de mii de englezi au pierdut bani, care au intrat în punga speculantului. În fapt, societăţile de consum au la bază un principiu înrudit cu cel al jocurilor piramidale, care îi entuziasma pe români imediat după ruptura din decembrie. Ce a urmat ştie toată lumea. Desigur la nivel geografic continental, sau a două continente, fenomenele au o lentoare,