Dr. MIRCEA PEIA - specialist medicină complementară şi reflexoterapie - Timişoara, tel. 0256/43.18.91, 0747/22.20.24

Diabetul nu este o condiţie obligatorie pentru insta­larea neuropatiei periferice, deşi boala diabetică reprezintă una dintre cele mai obişnuite cauze ale ei, alături de al­coolism, malnutriţie şi carenţă de vita­mine. Leziunile traumatice, presiunile constante asupra unor nervi, bolile auto­imune (lupus, poliartrită reuma­toidă), bolile hepatice, renale sau tiroidiene pot constitui tot atâtea cauze determinante pentru dete­riorarea nervilor periferici şi, implicit, întreruperea co­municării nervoase către aria deservită de acei nervi şi creier. Mai mult, şi unele microorga­nisme pot ataca direct nervii (rezultând o deteriorare nervoasă peri­ferică), la fel de bine cum unele substanţe toxice, metale grele, monoxidul de car­bon, solvenţii organici şi chiar anumite medica­mente (antineo­pla­zice) pot sta la baza deterio­ră­rii structurilor ner­voa­se perife­rice. Semnele şi simp­tomele neu­ropatiei periferice evo­luează, de obicei, pe parcursul mai multor luni, dar, în situaţii speciale, cum ar fi intoxicaţia cu arsenic, de­butul poate fi brutal. Sigur că, aşa cum aţi constatat şi dvs., tabloul clinic al neuropatiei periferice este complex, mergând de la sen­zaţii de parestezie (amorţire) la nivelul pi­cioa­relor, tălpilor, mâi­ni­lor, sen­si­bilitate şi durere la atingere, până la slăbi­ciune musculară, senzaţii de arsură, paralizie şi hi­per­estezie pe faţa laterală a coapsei. Cu toate acestea, tre­buie ştiut că, spre deo­sebire de nervii sistemului ner­vos central, cei ai sistemului nervos periferic se pot rege­nera, bineînţeles numai în urma unor îngrijiri co­recte. Şi când spun îngrijiri corecte, mă refer la tra­tamentul adecvat al neuropatiei periferice, care trebuie să vize­ze, obligatoriu, controlul mai bun al cauzelor subia­cente (bo