Ieri era luni, iar azi e sîmbăta

omului liber.

Azi e întoarcerea ceasului înapoi

cu douăzeci şi patru de ore, cu o săptămînă,

cu o lună, cu un an,

cu toţi aceşti ani pe care îi are oricine

în buzunarul de la spate.

Ziua-i de ceaţă prin care umbrele fug înapoi

înainte de răsărit.

Nu mă căuta aici, nici acolo,

nici dincolo în spate.

Cerul e tare, pămîntul e moale,

cartea are patru picioare ori

aripi gata de zbor,

cartea e grea,

cu plumb în fiecare literă,

cartea e uşoară, în levitaţie, desfoliată.

Un om cu cinci capete, nu unul sigur

precum poetul Pessoa în heteronime.

Împăratul Chien Lung în cele patru

tezaure din care a ars arborele său genealogic

în trei mii de manuscrise

despre seminţia lui manciuriană

şi Sfîntul Anton de Padova inspirînd pruncul

de cinci luni să vorbească dintr-odată,

forţînd cu o clipă mai repede ziua de sîmbătă

căci azi este luni.

Dumnezeu întoarce roata la punctul zero

care e cel de start.

Înainte de a-i vedea faţa

îi aud vocea pe Muntele Tabor

de unde cobor singur cu zece porunci, doar atît

cît să te iau de mînă precum pe un bătrîn

la trecerea străzii

unde întotdeauna ajung numai eu. Ieri era luni, iar azi e sîmbăta

omului liber.

Azi e întoarcerea ceasului înapoi

cu douăzeci şi patru de ore, cu o săptămînă,

cu o lună, cu un an,

cu toţi aceşti ani pe care îi are oricine

în buzunarul de la spate.

Ziua-i de ceaţă prin care umbrele fug înapoi

înainte de răsărit.

Nu mă căuta aici, nici acolo,

nici dincolo în spate.

Cerul e tare, pămîntul e moale,

cartea are patru picioare ori

aripi ga