Momentul în care Dan Voiculescu și-a depus candidatura pentru alegerile parlamentare, recunoscând că a fost și Felix, este un paradox care ne arată cât de greșit am condamnat ”poliția politică” în România.
”Rasputin de România” este doar exemplul cel mai cunoscut și vizibil al unui fenomen consumat din 1990: ascensiunea fulminantă a călăilor și lacheilor regimului comunist.
Au prosperat în politică, în afaceri, în instituții ale statului, în mediul universitar. Nimic nu a stat în calea șmecherilor din fosta Securitate în ultimii 23 de ani, în România. Voiculescu este exemplul perfect, pentru că a devenit unul dintre cei mai puternici politicieni, oameni de afaceri, moguli media, reușind să crească pe mai multe direcții.
Pe lângă el sunt mii de foști călăi ai regimului, care au luat România în stăpânire.
În Moldova un astfel de călău este printre cei mai puternici și bogați oameni de afaceri. În Banat un fost colonel de Securitate își savurează liniștit pensia babană de general și profitul din firma de securitate, după ce a avansat fulminant prin ”Doi și un sfert”, ”Crimă Organizată” și Poliția de Frontieră.
Și exemplele pot continua până mâine dimineață, în fiecare zonă a țării. Cu certitudine nu există județ și oraș mare în România fără foști călăi transformați în modele de succes.
”Băieții deștepți” din Securitate s-au descurcat după 1990 cum nu-și puteau imagina în 1989. Au ajuns la poziții și averi pe care nu puteau să le gândească sub regimul Ceaușescu, chiar dacă erau atunci unelte și privilegiați ai vremurilor. Fie că ne place sau nu, ei controlează acum România și sunt dispuși să facă orice pentru a păstra acest control.
Gestul lui Felix este un simbol puternic, pentru că ne arată că ei nu vor să renunțe la control și sunt dispuși să facă orice pentru a-și păstra statutul. Absolut orice.
