Dan Voiculescu a motivat necesitatea unei noi suspendări a lui Traian Băsescu - susţinută de Crin Antonescu - prin „pericolul" ca preşedintele să spargă USL după alegeri prin nominalizarea pentru funcţia de prim-ministru a unui alt pesedist decât Victor Ponta, care ar urma să fie învestit cu voturile „oportuniştilor" din USL.

Spiritul lui Traian Băsescu bântuie neobosit conştiinţele adversarilor săi. Dacă se exprimă public, atunci este vinovat în ochii lor pentru amestec în treburile politice interne. Dacă tace, atunci cu siguranţă că, închis în bârlogul lui de la Cotroceni, cloceşte un plan mârşav şi diabolic de răzbunare pentru a recâştiga puterea pierdută prin manevre subterane de spargere a unităţii USL. Scenariul folosit de Voiculescu pentru a justifica o nouă suspendare a preşedintelui este suficient de atractiv încât să trezească speranţele sau temerile unora sau altora dintre actorii implicaţi, cu atât mai mult cu cât este fără îndoială,plauzibil. Drept bonus, are calitatea de a fi în acelaşi timp familiar şi învăluit într-o irezistibilă atmosferă conspirativă.

Este deja un loc comun - nu neapărat adevărul, dar un loc comun - că miza alegerilor de anul acesta o constituie numărul voturilor pe care îl va obţine USL şi anume dacă va reuşi să obţină sau nu majoritatea constituţională care să îi permită să modifice Legea Fundamentală după voinţa (sau placul) liderilor săi. Un asemenea rezultat ar echivala cu o schimbare de regim politic, care, aşa cum argumentam săptămâna trecută reprezintă obiectivul principal dar nemărturisit în mod deschis al USL. Din acest punct de vedere USL funcţionează ca FSN-ul anului 1990: un monolit politic care are puterea să organizeze arhitectura constituţională a României după chipul, ideologia şi interesele celor care o conduc.

Pentru a împiedica acest deznodământ Traian Băsescu nu se poate baza pe opoziţia de c