Aflat la mare pe tarm, un cunoscut actor satiric s-a apucat dintr-o data sa manance nisip. A indesat in gatlej cat a putut... Voi face o analogie intre ciorba si politica. Fireste ciorba nu este totuna cu politica, dar politica este intotdeauna o ciorba la care poftim doar. Asadar: Ma simt ca la o serbare proletara. De-o parte, scena pe care vor vocifera si dansa manelistii, recitatorii de fraze si eroii politici. De cealalta, mesele cu bucatarii si ospataritele. Aceasta este, desigur, singura parte care intereseaza cu adevarat, astazi ca si maine, pururi si acum (vorba cantecului). Unicul fel de mancare oferit vulgului profan este un soi de ciorba tulbure. S-a turnat prea mult condiment. Prea mult piper. Prea multa stevie. Bucatarii dau cu polonicul prin oala si, la rastimpuri, dintru adancul borsului isi fac aparitia la suprafata lichidului muced bucatelele mai grase, soricul fiert, fibrele, zgarciurile, tendoanele. Asa si cu listele electorale. Dumnezeii politicii au rotit polonicul prin oala electoratului profund si s-au ales deasupra candidatii si grasimea. Oferta e cu totul impresionanta. Vor candida pentru Senat si Camera Deputatilor: ciripitori cu acte in regula (de genul lui Felix Voiculescu), grevisti ai foamei (de genul invatatoarei la care voi reveni mai jos), blonde gingas decolorate, Elene cuprinse de alean (nu mai dau exemple, fiindca se cunosc), fecioare cu multe succesuri, burtosi si gusati (nu exista parlamentar roman in viata fara burta si gusa), afaceristi de toata mana si speta, jurnalisti (nu este ceva nou), experti in situatii de criza (acestia sunt, dupa cum se stie, extrem de putini, desi crizele se inmultesc pe zi ce trece), realizatori TV (poeta si prozatorarea Gabriela Vranceanu-Firea este ultimul exemplu), morari, plugari, scripcari, fainari, aurari, gainari, negustori de tarate... Nu mai lungesc enumerarea. Numai pana mesterului Rabelais